Eram la liceu. Într-o zi, un coleg de-al nostru, nu-i dau numele, vine la şcoală cu un ditamai ochi tumefiat. Era vânăt, vânăt. Desigur, am tăbărât cu toţii pe el: “Ce s-a întâmplat? Cine te-a bătut?” Colegul s-a cotit, s-a sucit, dar n-a avut scăpare şi ne-a relatat toată întâmplarea: “Eram în gara auto din oraş, vroiam să plec acasă, în sat. S-au apropiat de mine doi tipi şi mi-au cerut un foc. Le-am dat. Atunci unul mi-a sucit mâinile şi m-au tras după o gheretă. Mi-au luat banii, mi-au tras vreo două. Un pumn mi-a nimerit în ochi. Cam atât. Aşa că n-am mai plecat acasă…”

 

Ne-am indignat, am strigat toţi: “cum e posibil aşa ceva? Ce ţară-i asta?” Totuşi, mi s-a părut ciudat un lucru: colegul refuza categoric să meargă la poliţie. Spunea: “pierd timpul. N-au ce să-mi facă. E bine că am scăpat doar cu atât. Putea fi mai rău.” Peste două zile îmi spune un alt coleg şoptit: “ştii cine l-a bătut? A., colegul său de bancă i-a tras un pumn în figură. Trebuia să plece acasă, dar nu vroia să dea ochii cu părinţii. Aşa că a aranjat să primească una în moacă şi a inventat povestea asta…”Am râs cu poftă. Câtă determinare? Să ia bătaie doar pentru ca să nu primească ferchezuiala meritată de la babaci, alias părinţi.

 

Mi-am amintit de întâmplarea de mai sus atunci când am aflat de sechestrarea comunistului Reşetnicov. Nu zic, este posibil să şi-o fi luat de la hăndrălăi. Totuşi, prea este cusută cu aţă albă povestea. În primul rând, cică l-au bătut ca să afle informaţii compromiţătoare despre Voronin. Cine mai crede că Voronin poate fi compromis? Cu ce să-l mai compromiţi? Voi l-aţi sechestra pe Reşetnicov pentru asta? Apoi, cică l-au pus să semneze nişte hârtii cu pistolul la ceafă. Scenariul pare rupt dintr-un film de duzină de la Hollywood. Ce să faci cu aceste acte? Până la alegeri au rămas nu zile, ore numărate. Parcă-i şi văd pe membrii AIE organizând o conferinţă de presă în care să ne anunţe că în mâinile lor au ajuns acte cu privire la mârşăviile lui Voronin. Oare cât de prost trebuie să fii ca să procedezi astfel? Ei bine, toate aceste detalii fac din Reşetnicov un Cubreacov 2.

 

Povestea este una haioasă, dar ne dă şi de gândit. Comuniştii sunt disperaţi. Aşa ceva nu au făcut. Au intrat pe un teren al violenţei mult prea devreme. Cine ştie de ce mai sunt în stare?! Comuniştii au încă forţe. Pot reacţiona urât. Exact cum face un leu rănit care atacă pe oricine îi iese în cale. Eu zic să fim vigilenţi şi să votăm. Nu de alta, dar o înfrângere zdrobitoare “le-ar lua piuitul” din prima, dacă este să-l parafrazez pe domnul Fruntaşu.