“Fara memorie nu e ieriFara zbucium nu e aziFara credinta nu e miine”
Acesta a fot genericul intilnirii tinerilor de la Facultatea de Jurnalism Cultural, USM, cu Veronica Soltan – secretar general de presa al Teatrului National “Mihai Eminescu”. “Viata unui om e formata din copilarie, tinerete si batrinete. Teatrul National nu a avut copilarie, ci doua tinereti” si-a inceput discursul Veronica Soltan. Prima tinerete a Teatrului a inceput la 10 octombrie 1920, fiind un pilot al culturii dintre Prut si Nistru. Prima stagiune a fost deschisa cu spectacolul “Fintina Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Aceasta trupa a activat o singura stagiune, reusind sa joace peste 25 de premiere. Timp de un deceniu directoratul Teatrului National a fost asigurat de personalitati de aleasa marca – George Topirceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Stefan Braborescu, Sergiu Cujba, Misu Fotino, au insufletit chipuri si forme de rampa . Primul Teatru National din Chisinau nu s-a bucurat de longevitate, dar existenta lui a avut o mare importanta pentru cultura Basarabiei. Din anul 1954 Teatrul a luat numele “A.S.Puskin”, avindu-l ca prim - regizor pe Valeriu Cupcea. In anul 1986 a fost din nou inchis lasind pe drumuri actorii. In acest sens Veronica Soltan ne-a povestit: “Multe dintre actritele teatrului nu stiau sa faca altceva, decit sa joace teatru, dar anul 1986 le-a lasat pe drumuri. Unele dintre ele se rugau pe la diferite institutii sa le primeasca macar ca dereticatoare.” In timp ce ne povestea, am observat pe obraji citeva lacrimi. Erau lacrimi de tristete, caci ne vorbea despre Diana Barcaru, actrita care , atunci cind a fost inchis teatrul, s-a sinucis. Pe holul etajului doi al institutiei, pot fi admirate fotografiile celor care au stat la baza fondarii teatrului. La acest etaj cindva a fost un muzeu, care a fost distrus, raminind doar citeva imagini care reprezinta fragmente din istorie. In prezent, in sala unde a fost muzeul, se afla un cazinou, pe care administratia este nevoita sa il dea in arenda pentru a putea supravietui institutia. Acum spectacolele se joaca in Sala Mare, in Sala Mica a teatrului sau in Sala- Studio “Valeriu Cupcea”. “Sunt montate spectacole cu tematica diferita, insa se joaca tot mai putine spectacole pentru copii. Acest lucru se intimpla din cauza ca avem foarte putine finante” incearca sa ne lamureasca doamna Veronica. In anul 2009, la 18 ianuarie, Teatrul National a pierdut un mare actor – pe Victor Ciutac. Pentru a-i pastra vie memoria, actorii din Romania au facut cadou Teatrului bustul regretatului, care sta in holul institutiei si de la care nu lipsesc niciodata florile.In prezent, Teatrul se bucura de o noua trupa, formata din 42 de actori, fiecare unic in felul sau. Printre acestia: Sandu Cozub-directorul artistic, Petru Balan – scenograf, Angela Ciobanu, Leo Rudenco, Mihaela Strimbeanu, Anatol Durbala, etc. In ciuda salariilor mizere, actorii totusi nu pleaca la alte teatre, astfel migratia nu se produce. In orice teatru se lucreaza si pe baza de invitatie. Pentru ca talentul nu se munceste, ci se naste , si se naste foarte rar, atunci cind teatrul duce lipsa de un tipaj, se invita sau se face schimb de actori. “Cum lucrati cu spectatorii?” am intrebat . Veronica Soltan a ezitat putin, apoi ne-a spus : “Din lipsa de educatie in stil cultural, tinerii vin foarte rar la teatru. Chiar daca biletele ar fi si mai ieftine, ei tot nu ar veni, pentru ca la noi se dau bani pe orice, numai nu pe teatru, pe cultura, in general.”In urma intilnirii cu secretarul general de presa al Teatrului National “Mihai Eminescu” m-am convins (pentru a cita oara!) ca daca medicul salveaza trupul, atunci teatrul, cultura, salveaza sufletul!
