Ce să îţi spun blogule? Ieri mergeam prin ploaia mărunţică clătinundu-mă sub cîrligul umbrelei şi mă gîndeam că păşesc şi nu duc nicio boală în spate de care m-aş trezi în moalele nopţii, nu duc niciun gînd funeral în inimă, în stomăcel nu bate vînt, nici ploaia nu se joacă prin talpa ciubotei...cîte fericiri mici!
Fericirea mea e compusă din multe fericiri mici. Din mici cuvinte dulci, din mici amintiri dragi, din mica mea tinereţe ce e zveltă şi frumoasă, din paşii mei mici şi uşori, din mici discuţii, din mici idei, din mici aşteptări, din mici sentimente ce nasc mici tragedii...
Mi-e dor de prietenii mei mici şi puţini, care cînd se adună în jurul meu în toţi 2-3..îmi ţin cald..şi dos..
La revedere, bloguşorule..ne vedem la o altă oră tîrzie cînd colegii meu demult or fi gonind pe străzi spre case şi necaze...iar eu avînd la rîndul meu avînd un dor de tine..te voi cuprinde.
