MULIGAMBIA e un punct de start al prostiei moldoveneşti. Banal este că noi suntem proştii, iar cei de la MGB doar ne găsesc şi arată celoralţi proşti sau ba, iar când zic noi mă refer la toţi.
Zilnic peste 4 mii de persoane vin să facă haz de necaz în urma piţipoancelor fără creieri sau a pleşuvilor cu brăţări şi adidaşi. Şi părerile se împart: suntem pentru sau contra acestui fenomen? Evident, cei care fac parte din miraculoasa galerie îi cred proşti pe autori şi doresc din tot dinadinsul să se răzbune – asta e partea contrarie. Există indivizi mai închişi în sine, dar expuşi să râdă pe seama altcuiva – moldoveni by default – acestora le place, le ridică dispoziţia? “Oare ce poate fi mai plăcut decât să râzi de cineva care a luat ţeapă?”
Cu două pahare la cap, după politică, sex sau odnoklassniki, o temă recent dezbătută de generaţia nouă e Muligambia: merită sau nu? Pro sau contra? Acelaşi fenomen ca Pavel Turcu, numai că acesta e mult mai deosebit şi grav.
Nu pot să mă pronunţ clar la acest subiect, nu pot să zic da sau nu. Pot să spun doar că problema nu e în Muligambia, problema e în prostia noastră, a moldovenilor. Vă daţi seama cât e de plăcut să faci aşa o poză senzuală (din stânga) deasupra unui manechin care pentru arabi cine ştie ce semnifică.
Atâta timp cât nu există educaţie sau cultură aceste găuri negre în societate vor exista, iar resursele web de tipul vor face doar ca găurile să fie văzute. Mai întâi să atragem atenţia atenţia faptelor, apoi a celor ce rezultă din ele.