Pe 11 noiembrie parintii mei au avut nunta. Nu tin minte sa fi sarbatorit vreodata aceasta zi, mai intai, pentru ca pe vremuri se sarbatoreau doar “datele rotunde”, pe urma tata s-a imbolnavit si era ciudat sa sarbatoresti … si dupa, am ramas doar cu mama. Da, stiu, e trist, dar si moartea face parte din viata …
Oricum, in fiecare an, pe 11 noiembrie ma gandesc la ei. Am innebunit-o pe mamica la munte cu intrebarile. Da’ cum era atunci, da’ cum l-a ales taman pe el, da’ cum a cerut’o, da’ cum si-au ales nasii, da’ cum si-a ales rochia. Rochia este superba. O are si acum, in dulap. Nemteasca, simpla, dreapta. Nu am probat-o niciodata 
doar din cand in cand o pun in jurul taliei sa vad cat era mama la nunta ei… Si daca sincer, a fost o alegere curajoasa – o rochie de mireasa scurta 
(e pana la genunchi, dar pentru vremurile alea, cred ca scurta se chema ) Mi-i imaginez, mama – frumoasa si cuminte, tata – frumos si amuzant, nanii – seriosi, bunica – sobra, nana Vera – importanta, nanu Ion – ingrijorat …
Ma gandesc la parintii nostri… ei nu aveau acces la atata informatie, lumea lor era mai mica, mai simpla, mai curata; aspiratiile - mari, dar pozitionate undeva pe un plan local, in jurul unei familii, a unui sat, a unui oras, a unei profesii; fericirea – era mai aproape, mai clara, chiar tangibila. Si stiau sa-si spele rufele in casa. Poate ca doar aparent totul mergea bine. Poate ca si noi doar aparent am crescut intr-un camin cald, intr-o familie “normala”, cu bune si cu rele. Nu stiu. Azi, chiar si aparent e greu sa construiesti o familie in jurul tau. Acuma sincer, cand ati vazut ultima data o nunta simpla, cu un mire frumos si amuzant si cu o mireasa frumoasa si cuminte, cu o rochie nemteasca, simpla, dreapa si un pic cam scurta ?
