Ivan (Malina) este unul dintre acei nefericiți bărbați, stârniți de inexistentul „mister feminin”. De fapt, de jocurile seducției. „Fără joc nu se poate.” Și tocmai el își găsește o femeie căreia nu-i place să se joace. Și care încunviințează cu lejeritate să se dea mereu de gol.
O bucurie. Încă-s în căutarea unui motiv de zâmbet interior. O carte la paginile căreia să ard să mă întorc, după ora 5; o viață decentă, fără lipsuri mari. Nu știu. Eu am îmburghezirea în măduvă! Sunt un extremist-liberal numai când vine vorba de opțiunile mele muzicale, de constrângerile ierarhiei obligatoriu patriarhale din căsnicia tradițională, de „statul maximal”, de libertatea de expresie. Singurele lucruri pentru care aș ieși în stradă ca să militez ar fi: retragerea masivă a statului din afacerile individului (minarhie) și respectarea literală, chiar politic incorectă, a libertății de expresie.
Ședință de analiză. Se discută diverse. Scoțianul, cu fața cuprinsă de paloare; ea - cenușie, ca de obicei, și fără trăiri faciale, meduza mea, una dintre meduzele mele; iar celălalt - necioplit și negru, de la fumat, repeta idei gata mestecate, clișee.
Vecinele de sus cad, hârjonindu-se, cu patul conjugal și cu tavanul în apartamentul nostru, luat cu chirie. Zi de sfârșit de octombrie, e foarte cald sau așa pare. Nimic, încă, din suferința de azi. Candelabrul se înfige în fundul vecinei. Vecina geme, plăcut surprinsă.
