Am plecat la munte. Am plecat pentru ca asa pleaca lumea, mai ales ca se anunta ultimul week-end calduros al minunatului an 2010. Am plecat pentru ca o serbam pe M. 26 de ani ;) . Am plecat pentru ca incercam din toate puterile sa NU stau in Bucuresti.

Concluzia nr. 1: mai, cum nu dai, moldovencele au in ele o gena aparte a gospozeniei. Vineri noapte, eu cu M ne intreceam la impletit placinte, C a facut tort, prajituri si salata de icre, alta M ma suna la 6 dimineata din piata sa vada ce mai tre’ de luat, L a facut niste sandwich-uri pentru drum, de parca ne porneam spre Novosibirsk, pe jos :) , mi-am amintit ca aveam niste condimente si am facut morcov “po-koreisky”, mama lu’ prima M ne-a trimis o gaina de casa, ca sa facem a doua zi dimineata “zama”. Si parca nu incercam sa impresionam pe nimeni :) .

La munte, ca la munte … Drumul a trecut, inevitabil, prin Ploiesti, unde se marita in acea zi o prietena… prin Sinaia – orasul meu de suflet, pe care il iubesc enorm si care mi-a incalzit, iar, inima, de dorul unor doruri vechi …

Nu am reusit sa descarcam alea alea din portbagaje ca m-am si trezit mergand “in drumetie”. C a promis ca in 1 ora ne intoarcem …

Dupa o ora jumate, abia am ajuns la Canionul 7 scari …

La coborare, s-a dovedit a fi mai greu un pic, dar, sincera sa fiu, traseul si-a meritat toata febra musculara de-a doua zi. Bine, nu se stie inca daca febra era de la traseu sau de la dansurile de mai tarziu…

Concluzia nr. 2: este foarte important de facut miscare (ok, eu sunt fan mers pe jos dintotdeauna) si de respirat aer curat de munte … Hai sa facem mai des chestia asta !!!

Dupa, ca de obicei – gratar, tort, Alexandru Lozanciuc, Zdob si Zdub, Zinaida Julea si fratii Advahov :) . Ca la oameni si ca de obicei :) .

Concluzia nr. 3: Oamenii sunt foarte diferiti. Da, unii sunt fericiti, altii par, iar ceilalti nici nu stiu inca. Sunt veseli si galagiosi. Dar sunt si fragili, se tem. Rar, cand se simt cat de cat “nesinguri” si mai confortabil, in jurul unui foc, la o tigara, ”sub cerul plin de stele”, recunosc si-si mai destainuie cate-o “nelamurire”, doua. Si ca sa vezi, toti avem cam aceleasi “nelamuriri”. Oamenii sunt blocati in trecut. Intr-un trecut care inca doare. Un trecut cu mai multe lacati decat am crezut atunci, cand am pasit “mai departe”. Oamenii sunt neincrezatori. Dar, sunt oameni, si traiesc tot printre oameni.

Muntele … cred ca iubesc atat de mult muntele pentru ca nu pleaca nicaieri … E tot timpul acolo, inalt, puternic, mandru … Doamne, cat imi place sa beau cafeaua dimineata afara, sa se amestece aromele de brad si cafea proaspat facuta …

Concluzia nr. 4: barbatii sunt vanatori si femeile sunt cu pastrarea focului in casa. Dar chestia asta o s-o dezbatem in alte randuri. E mult prea importanta …

Si, concluzia nr. 5: Romania e frumoasa. Chiar avem noroc s-o locuim. Sa ne dea Dumnezeu si minte, ca s-o putem pretui si “transmite” mai departe.