Una dintre aceste glorioase săvârșiri a fost, nu putem uita: uciderea evreilor din Moldova, la finele lui iunie 1941. Un inamic periculos, element ostil, conspiraționist, ucigaș de Dumnezeu, stă scris! Avem numai a ne mândri cu aceste mărețe fapte de vitejie și curaj, comise în lupta cu hoardele nemiloase formate din oameni fără apărare, civili, de-a valma: tineri, vârstnici, femei, copii! Numai pentru că acești oameni erau evrei.
S-a remarcat pentru posteritate, în cursul confruntărilor, memorabilul regiment 6 Vânători, care, deși depășit numeric de valurile de „elementele dușmănoase” dezorganizate & neînarmate, le-a surclasat pe acestea eroic, utilizând bărbătește, pentru anihilarea lor, mitraliere cu foc continuu. Atâta că șeful acestui regiment făuritor de istorie, col. Mateiaș, a rămas să-și execute chinuit de spectrul neîmplinirii închisoarea pe viață: într-un raport înaintat superiorilor deplângea în jargon militar că „procedeul” s-ar fi putut derula și mai bine.
Blestem să fie, neam de neamul lor, asupra celor care au ucis atunci, puțin îmi pasă că erau în haină militară sau țărani și târgoveți care s-au oferit să dea un pumn, o bâtă sau un cuțit de ajutor satrapilor! De reținut: românii au tras și au înjunghiat, cu exces de inițiativă chiar (vezi episodul cu soldatul oltean care spintecă burta evreicei gravide); germanii asistau și sprijineau logistic.
Citiți aici despre inițiativa lăudabilă a Facultății de istorie din Iași de a cerceta locul măcelului din 1941 - unul dintre puținele evenimente din trecutul românilor cu care, nu-i așa?, ne putem făli, în numele Domnului; după care putem să ne bulucim, smeriți, pioși, mii de credincioși, la moaște: Gropi comune la 10 km de Iasi
