Încă niciodată situaţia României nu a fost mai tristă ca acum. Aflată în pragul unui faliment, clasa politică refuză, pur şi simplu să mai conducă ţara. Nimeni nu mai vrea să mai stea la volanul unei guvernări care riscă să derapeze.
De ce oare guvernul Boc nu a fost demis? Nimeni nu îşi doreşte să preia ţara într-o astfel de stare. Un parlamentar şemecher a propus chiar ca această funcţie să fie transmisă Patriarhului Daniel.
Democraţia românească s-a trezit în situaţia în care nu mai are nici partid de guvernare, nici opoziţie. Nu are nici guvern, nici parlament, nici preşedinte. Poporul este dezamăgit şi (deocamdată) apatic, iar clasa politică şi-a pierdut orice legitimitate.
Într-o anumită măsură, această situaţie ne aminteşte perioada 1938-1939, când toate formaţiunile politice au pierdut încrederea populaţiei, iar regele a fost nevoit să instaureze dictatura regală.
În anul 1940, ştim ce a urmat: proiectul România Mare eşuează, teritoriul ţării este dezmembrează.
Poate că soarta României ar fi fost mai tristă dacă în scenă nu ar fi revenit legionarii, care organizează o revoluţie în septembrie 1940, determinând abdicarea regelui Carol al II-lea. În fruntea guvernului este numit Ion Antonescu, iar ţara începe treptat să reînvie din haosul democraţiei liberale.
Cine va salva de această dată România?
Filed under: Politica
