Am mai scris ca sunt norocoasa. Ca am niste oameni extraordinari langa mine (mai mult sau mai putin langa :) ). Una din persoanele cele mai dragi mie este varul meu. Un om extraordinar, pe care ma pot baza suta la suta de absolut fiecare data. Cand eram mica, ma urcam la el in brate si ma jucam cu mustatile lui :) . Cand s-a insurat, i-a luat pe parintii mei de nasi. cand si-a cumparat apartament, a avut grija sa fie la 5 minute de noi. Cand a venit pe lume primul lui copil, practic m-am mutat la el. Intotdeauna eram impreuna. Un om plin de surprize. Suna la usa si in 5 minute eram deja in drum la vreun hram la vreun prieten, in drum spre Crimeea sau Piatra Neamt. Poate ca eram copil si lucrurile erau mai simple … dar de fiecare data ne organiza ceva frumos. Era un fel de Mos Craciun. A avut grija sa am si eu blugi, iegari si ruj chimic :) .

La fiecare Craciun, indiferent de situatia lui financiara, se duce in satul natal si imparte cadouri copiilor.

Are o inteligenta si o ingeniozitate fantastice. Un om care se descurca oricum, oriunde … Il admir.

De exemplu, chiar de curand, ne opreste politia in Moldova (cred ca pentru depasire de viteza), el iese din masina si il imbratiseaza barbateste pe agentul de la Circulatie, ii da cateva intrebari, despre nu stiu ce nanash sau cumatru,  isi strang mainile, ala ii ureaza Drum Bun. Eu, fericita ca a dat peste un cunoscut, si am scapat de amenda, il intreb cine e … “Habar n’am” :) .

Sau, ne intorceam din Moscova. Cu portbagajul plin de niste mobila. Noua, frumos impachetata (unchi, faliment magazin de mobila, data cadou) … Vamesul transnistrean intreaba de “documente” cu apropou direct ca trebuie sa cotizam ceva. Si vine var’miu cu o istorie, ca socrii lui nu au pic de simt estetic si i-au daruit-o la inaugurarea casei, dar el o duce in Moldova la tara, ca’i urata si de proasta calitate. Si se pune si vamesul pe povesti despre socrii lui, ca-s si mai si :) … niciun leu spaga :) niciun nerv pierdut :) . Var’miu. 

Odata, veneam cu trenul din Bucuresti. Cand am coborat la gara din Chisinau, toti cunoscutii (pe vremea aia, eram si populara, si sociabila :) ) se uitau cu respect si invidie la mine si nu intelegeam de ce. Si aud un anunt prin radio: “Domnisoara Zina, sunteti asteptata de un Mercedes negru la intrarea in gara. Bine ati venit”. Repeat, repeat :) . Frumos, nu ? 20 de lei si aia zice tot ce vrei ;) . Era, evident, var’miu.

Mare organizator de petreceri. Si datorita lui, am avut o copilarie fantastica. Pastele era Paste, Craciunul Craciun, Sfintii sfinti, Hramul hram si in general, fiecare zi era un prilej de sarbatoare.

Iar cand se intampla sa trecem prin vreun necaz, de oriunde era plecat, venea. Si de pe drum organiza deja lucrurile. Om de baza, v-am zis. Si de la el am invatat ce inseamna sa-ti dai cuvantul de onoare.  

In ultima vreme ne vedem mai rar, el s-a mutat mai spre est, eu ma duc tot mai rar in Chisinau … In august, i-am zis ca vin acasa cateva zile. S-au urcat in avion, el si cumnata mea, care este cea mai tare cumnata ever, si 2 zile - turnee :) .

Nu stiu de ce m-am gandit sa scriu azi despre el. Cred ca ma gandeam la calitati si defecte. Si ma gandeam ca ar fi tare bine sa fie mai mult barbati ca var’miu. Si sa-mi iasa si mie unul in cale. Inteligent, ingenios, amuzant, bun, drag … si de incredere.