Campania electorală din Moldova se înfierbântă. Loviturile sub centură sunt la ordinea zilei, hămăiala devine tot mai stridentă, iar politicienii par din ce în ce mai decişi să nu le scape vrabia din mână. Ultima nefăcută a comuniştilor m-a lăsat fără replică. Au demonstrat printr-o “investigaţie jurnalistică” de ce s-a spart digul pe Prut. Tot timpul i-am admirat pe comunişti pentru tehnicile lor de tip KGB cu care inoculează informaţiile. Pur şi simplu le injectează opiniei publice. Super! Ca absolvent al facultăţii de comunicare rămân perplex în faţa unor astfel de ingeniozităţi. AIE are de unde învăţa. Asta dacă vrea să folosească tehnici murdare.
Republica Moldova are mulţi oameni cu o gândire primitivă. Moldovenii nu sunt pregătiţi pentru tehnici complexe de persuadare, ei au alte valori. Ţara aceasta este încă în arealul poveştilor cu zâne, balauri, zmei. De aceea, cu cât mai puţin verosimilă este informaţia, cu atât mai mult or să vorbească despre ea moldovenii. La un pahar de vorbă, când minţile se întunecă, ochii se injectează, limba devine grea, ce merge mai bine: o analiză a integrării în Uniunea Europeană sau o dezbatere despre cum poţi sparge un dig şi câţi bani puteau plăti românii pentru asta? Campioni mondiali la datul cu părerea, moldovenii trebuie să aibă mâncare pentru gândirea lor profund “analitică”.
O altă fază originală, pe care nu am găsit-o la alegerile anterioare, o s-o formulez printr-o întrebare: ce are divorţul cu alegerile? Aparent, nimic. Daaaa. Dar nu şi pentru domnul Călin “file de telenovelă”. Fiul marelui poet basarabean se desparte de soţie. Este târât prin tribunale moldoveneşti, europene. S-a săturat. Ce face moldoveanul când se satură? Trânteşte printre dinţi o înjurătură grea, din adâncul sufletului amărât: “bag picioarele în cariera mea politică”. De ce-şi bagă unul din membrele inferioare? Simplu, duşmanii politici, ca nişte vrăjitori din evul mediu, au pus stăpânire pe mintea fostei consoarte. Am zis eu, poveşti cu zmei şi vrăjitoare. Cu politica moldovenească nu te plictiseşti. Cred că marele poet se încruntă acum în ceruri. Cum să spui: “bag picioarele în cariera mea politică”? Corect este: “îmi bag picioarele în cariera mea politică”. Este mai româneşte aşa.
Şi dacă tot suntem la capitolul poveşti de campanie, să-l amintim pe haiducul modern Sergiu Mocanu, care, spre deosebire de vechii eroi, doar arată cu “dejtul” spre bogăţiile boierilor. Nu le dă însă nimic săracilor. Cine să-l voteze atunci? Un alt personaj - magicianul Dorin Chirtoacă. Ca prin minune, fix în perioada electorală, a scos din pălărioară 102 troleibuze. Rămâi mască. M-am urcat p’o şa şi v-am spus povestea aşa… dar nu până la capăt. Că-n poveste înainte muuuult mai este. Povestea alegerilor din Moldova, desigur.