Credeam că rămân în Romania maxim o săptămână. Trebuie să introduc un nou tip de calendar - Calendarul autorităţilor române.
Am rămas la sat. Nu credeam că voi sta la sat aşa de mult. Nu sunt obişnuită cu liniştea de aici, deşi prefer dimineţile fără discuţii, doar cu o cană de ceai sau cafea (după dispozţie) şi urmărirea lumii de peste fereastră. Utlima e super - e cel mai plăcut să o faci la sat. Am mai găsit un avantaj. Pot să mă ocup de traduceri.
Am revenit la goblenuri. Când credeam că mă părăseşte mintea, mi-am procurat o ocupaţie. Când mă uit la schemă, îmi amintesc de Cristina G., care la şcoală întotdeauna era ocupată sau de goblen, sau de o carte. (Mi-e dor de şcoală!)
Mi-e dor de orice şcoală. Vreau să învăţ!
La nuntă, am fost întrebată cine va fi responsabil pentru mâncare în familie, am spus ferm că soţul. Nu am greşit! Această ocupaţie nu se prea lipeşte de mine. O fac ocazional, când vreau să fac ceva special, însă din moment ce devine o rutină, mai bine spăl vesela!
Nu ştiu de ce să mă mai ţin să nu intru în panică de atâta aşteptare.
Mai aştep... să vină trenul.
/nu inserez nicio fotografie, nici aparatul de fotografiat nu îl am cu mine/
