Cât de liber ești!

Într-o sinagogă se află un om care nu se putea folosi de mâna lui fiindcă nu avea putere în ea (era uscată). În mod natural, oamenii se pot folosi de mâinile lor și pot lucra cu ele.

Ce ați spune despre cineva care l-ar fi obligat pe acest bolnav să lucreze cu acea mână? Cum ați cataloga pe cineva care ar batjocori și pedepsi un om, care nu se poate folosi de mâna lui, fiindcă nu vreau să o folosească?

Este o absurditate, nu? Omul nu se poate folosi de mâna lui dar cineva totuși îi cere să facă ceva cu ea – ceva ce nu poate face, fiindcă e bolnav.

Exact această absurditate o cere Hristos acestui om. Priviți:

Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă [Matei 12:13]

Când Hristos îi spune acestui om întinde-ți mâna, nu înseamnă că omul cu mâna uscată putea efectiv să facă acest lucru, pentru că nu putea.

Este o imagine bună a omului căzut și mort în păcatul lui. Faptul că Hristos pretinde oamenilor credința și pocăință nu înseamnă neapărat că ei o pot produce.

Putem face prin natura noastră păcătoasă în privința mântuirii tot atât cât putea face acest om cu mâna lui.

Suntem tot atât de liberi, în poziția noastră de oameni morți în păcat cât era acest om în a lucra cu mâna lui.

Ce absurzi trebuie să fim ca să putem afirma că acest om a întins mâna prin propriile puteri. Puterea lui nu a venit din sine însuși ci din cuvintele lui Hristos care sunt duh și viață.

Hristos nu l-a rugat să-și întindă mâna ci i-a poruncit să o întindă. Nu spun că Hristos l-a obligat ci spun doar că Hristos a rostit un cuvânt al vieții și acest om a fost vindecat.