Simplu despre fericire

Octombrie galben a adunat în parcuri şi la dendrariu toţi romanticii duminicilor urbane şi pe toţi cei care „au în gestiune prichindei” (parafrazare după un prieten drag-drag)…

O zi cu soare, ploiţă de frunze, poezii cu nana Maria şi nanu Bogdan, raţe şi pescăruşi serviţi cu pâinică la lacul de la dendrariu.

Un prânz delicios la „Big Deal” şi tot acolo un pian nemaipomenit de ademenitor pentru pici şi (din acest motiv) o mare problemă de educaţie şi comunicare asertivă pentru tati. Înspre seară toată lumea şi-a cerut scuze …de la toată lumea din casă pentru micile capricii, gafe, supărări şi alte mici necazuri ale unei zile pline de evenimente şi fără nănica de amiază. Iar acum dorm duşi toţi, cu acea perdea de linişte senină pe care o au pe chipuri membrii unei familii fericite care au reuşit să-şi dedice o zi întreagă unul altuia… Ador serile în care suntem cu toţii devreme acasă, sănătoşi şi în pătuc, pentru că pot să-i admir în voie după ce adoarme toată aceată lume minunată. Ce fericire de neredat să ghicesc pe feţele lor oboseala impresiilor de peste zi, să merg pe vârfuri de la un pătuc la altul şi să nu mă mai satur privindu-i!