(VIDEO) Mereu în inimile noastre – Doina şi Ion Aldea-Teodorovici

E greu să vorbeşti despre oameni mari şi dragi la trecut. E frumos şi mişcător să-i ai în inimă mereu.

Se spune că cei ce mor sunt repede uitaţi, iar durerea trece, se tămăduie. Durerea n-am simţit-o – eram prea mică şi nu-mi dădeam seama ce pierdusem, de tămăduit – nu pot zice, mai curând că s-a intensificat, pe cât creşteam îi apreciam şi îi iubeam mai mult…

Ei n-au murit, iată de ce nu vor fi niciodată uitaţi! Ei s-au înălţat deasupra, ca să ne vegheze mereu!
Am crescut printre cântecele lor, le ştiu pe deasupra aproape toate textele pieselor, i-am admirat dintotdeauna cu rasuflarea tăiată şi cu o neîmpăcare eternă pentru decizia Celui de Sus de a ni-i lua…
Mi s-a spus că la nunta mea nu trebuie să plâng. Eu am plâns din emoţii de fericire atunci când prietenii noştri i-au rugat pe interpreţi să ne cânte „Sfântă ni-i casa”. Şi nu-mi pare rău, pentru că am simţit că această piesă ne-a sfinţit legămîntul la fel cum a făcut-o cununia.

Îi păstrez în suflet mereu, îi îngân la fiecare moment de mare fericire sau de adâncă tristeţe, îi venerez ca pe cei mai sacri sfinţi ai neamului românesc.
O văd şi azi pe Doina în rochia-tricolor şi-l mai aud aievea pe Ion cântând : „Bucuraţi-vă, prieteni”…, … români, că neamul nostru i-a avut şi-i are pe Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.