de George BacoviaE toamna, e fosnet, e somn…Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol…
Si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
Si-amantii profund ma-ntristeaza -
Imi vine sa rad fara sens,
Si-i frig, si bureaza.
