Toamna moldovenii au motive întemeiate să chefuiască. Din prima zi a lui septembrie, care începe cu o distracţie a celor ce învaţă şi continuă până...la Botul Calului!
Toamna la ţară se face vinul moldovenesc de casă unic, care ajunge în cele din urmă în sticlele Gura Căinarului. Beciurile se fac mai pline iar oamenii uită de politică, viitor, probabil din cauza că nimeresc în braţele lichidului magic.
Tot în fiecare toamnă se sărbătoreşte hramul oraşului Chişinău. Pentru unii acesta înseamnă chef și exuberanță în centrul capitalei iar pentru alții o noapte de muncă din urma mistreţilor care apar pe o zi iar apoi dispar.
P.S. Eu tot sunt mistreţ dar nu ies în oraş(centru) de hram, prefer un loc liniştit în compania unor prieteni şi desigur muzică bună. Ceea ce se ascultă în piaţă, în fiecare an, nu poţi numi muzică bună sau este loc doar pentru cei care o apreciază?!