“În mine se întâmplau prea multe lucruri ca să rămână înăuntru”

Despre protestele din primăvara anului 2009 în Republica Moldova s-a scris şi s-a vorbit mult, totuşi au mai rămas încă multe lucruri confuze. „Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o!” este titlul unei cărţi, o relatare despre evenimentele din Republica Moldova petrecute  în aprilie 2009,  de la protest paşnic până la dezordini în masă, văzute prin ochii unei adolescente de 17 ani – Maria-Paula Erizanu.

Câteva din datele ei biografice le găsim chiar la începutul mărturisirilor ei:

“M-am născut pe 2 mai 1992. n Era sîmbătă, de la etajul de sus al maternităţii se auzeau exploziile bombelor din războiul transnistrean. n La 2 ani mă cununam de 5 ori pe zi cu verişorul meu. Îl iubeam. n La 3 ani, uitîndu-mă prelung pe fereastra din bucătărie, am întrebat-o pe mama dacă ea se gîndeşte vreodată că tot ce vedem noi nu există cu adevărat şi ea a răspuns că nu. n La 4 ani desenam cîini zburători, educatoare zburătoare şi copii zburători. n La 5 ani voiam să devin călugăriţă. n La 7 ani şcoala m-a convins să rămîn mirean. n La 11 ani l-am descoperit pe Harry Potter, după care a urmat firesc De veghe în lanul de secară. n La 12 ani am început să practic karate tradiţional. Mai continui. n La 13 ani părinţii credeau ca trec printr-o criză. Eu nu. Şi mai şi scriam poezii, desigur. n La 14 ani mi-am cumpărat prima rochie, după o perioadă de cîţiva ani de rock şi gîndaci gender. n La 15 ani credeam că oamenii care nu citesc nu au ce căuta pe glob. Între timp am hotărît să-i las în viaţă. n La 16 ani visam la o revoluţie. n La 17 ani visez lucruri mai paşnice.”

-Paula, ce a fost totuşi în aprilie 2009 în Republica Moldova: un conflict între generaţii, un protest, o revoltă, o revoluţie?

-Nu cred că aprilie 2009 poate fi clasificat ca un conflict între generații, așa cum eu am văzut reprezentanți ai tuturor generațiilor (în viață, că morții votează doar, nu și protestează), deși în proporții diferite. Ca să luăm extremele, la început (6,7) erau mai prezenți tinerii, la sfârșit (11,12), când aceștia au fost închiși sau speriați – maturii. Dacă e să merg mai departe, nu cred că mi-aș putea permite să spun clar ce s-a întâmplat atunci, nu știu dacă pot să înțeleg până la capăt nici ce mi s-a întâmplat mie. Sunt prea multe grupuri (organizatori, mase, profitori), prea multe zvonuri și prea multe versiuni ca lucrurile să fie clare. Ultima la care m-am gândit se referea totuși și la ideea de generație. De unde a pornit ideea că tinerii au organizat mișcarea? De la sms-urile care s-au trimis pe 6. De la flashmob. Nu știu, această divizare îmi pare că aduce mai mult a  dovadă a existenței unui grup de experimentatori cinici (cam aceleași tipaje ca în Demonii lui Dostoievski, doar că adaptate la epocă), jucându-se de-a Magicianul cu diverse popoare, inclusiv cu tinerii, care sunt mai idealiști și poate de asta și mai manipulabili. Care au așteptări. Mari. Dar e foarte literară versiunea, știu.

-Ce a însemnat pentru tine revolutia din aprilie 2009?

-A fost prima mea revoluție. Momentul în care am crezut în schimbare și în care am crezut în cei 70 000 sau în cele 4 milioane de oameni. Dar și momentul în care mi-am dat seama de vulnerabilitatea mea și a celorlalți.

-Ce te-a determinat să scrii despre evenimentele din primăvara anului 2009?

-Supraeul În mine se întâmplau prea multe lucruri ca să rămână înăuntru, afară se întâmplau prea multe lucruri ca să rămână în afară, viețile s-au suprapus și a trebuit să rămână în memorie clipa și dacă tot nu avem Pensive, ca Dumbledore, să scriem!

-Unii numesc lucrarea ta ca fiind un eseu, alţii ca fiind un jurnal autobiografic, o proză… Ce este de fapt acest text?

-Cred că cel mai adecvat răspuns îi aparține lui Nicolae Manolescu, care a spus că nu există genuri literare, ci doar gen masculin și feminin. Eu m-am gândit să scriu un roman, dar cum am început să scriu, m-am răzgândit, m-a copleșit modestia și iată ce a ieșit. Pentru mine cea mai aproapiată definiție e totuși cea de jurnal.

-De ce îndemni cititorii să-ţi fure revoluţia?

-Cred că depinde de cine și cu ce parte se identifică, cu noi sau cu voi. “Furați-mi-o” e mai mult o constatare a soartei primei mele revoluții și a tuturor revoluțiilor, de altfel, mai mult decât un îndemn. Iar rezultatul fructuos al tuturor investigațiilor organizate de un guvern sau altul nu fac decât să confirme “furați-mi-o” și mai mult.

-Care este tirajul cărţii? Şi unde pot găsi cartea cei care încă nu au reuşit să o cumpere?

-Tirajul e în jur de 500 de exemplare, e indicat pe pagina tehnică. Cartea se găsește în diverse librării din Republica Moldova și România. Mai nou e și în Franța, în locuri minunate a căror adresă nu o cunosc.

-Cum ai caracteriza tânăra generaţie, este una de luptători pentru drepturi şi libertăţi?

-Cred că este una mai hotărâtă în privința a ceea ce își dorește: oportunități și orizonturi mai largi. Iar aceste oportunități pot fi de găsit anume în cadrul drepturilor și libertăților sau libertății.

-Care a fost rolul twitter-ului şi facebook-ului în revoluţia din aprilie 2009?

-În primul rând, cred că prin internet s-a realizat conexiunea cu lumea din afară și d-aia internetul e moartea regimurilor doar așa-zis democratice. În al doilea, în aprilie 2009 s-au întâmplat atâtea lucruri pe minut, încât numai internetul, unde informația apare instantaneu (și aici facebook și twitter, prin sistemul de status-uri/tweets) a putut să facă față vitezei schimbărilor de atunci. De aici și popularitatea jurnaltv-ului în regim online din acea perioada.

-La ce proiect  lucrezi acum? Pregăteşti o nouă apariţie de carte ?

-Lucrez la mai multe proiecte, că eu mă plictisesc doar cu unul. Dar da, e și o apariție de carte la orizont.

-Mulţumesc. Şi multe realizări frumoase.

Pentru sprevest.ro