insotiti de speranta

Omul traieste cu speranta
si …..

” Omul este singurul animal inzestrat cu ratiune” Seneca.Prin astea dezvoltindu-si capacitatile, abilitatile, motivatiile de a cunoaste,sa aprecieze, sa se autodezvolte,sa gandeasca , sa viseze, sa… spere.

Ce este speranta?De ce omul spera? Si daca are omul nevoie intr-adevar de ea?Toti oamenii spera, sau sunt si de cei ce nu-si fac nici-o speranta in viata lor?

Speranta este o stare , un sentiment a omului ce vrea sa realizeze in timpul viitor.Este o credinta in posibilitatea de a realiza o actiune.Se manifesta sub forma unui vis, a unei bucurii ce ar vrea sa se indeplineasca. Acel ceva face parte din viata de zi cu zi,atit cat trebuie sa il ocrotim si sa avem incredere de a-i da un rost. Speranta este vederea optimistului acceptind partea plina a paharului.

Omul spera si isi creaza visuri ca viata lui sa mearga inainte, fara de speranta el ar fi ca o pasare fara aripi.Isi ilustreaza viitorul prin stradania aspiratiilor si a puterii sufletesti.

Omul are nevoie de speranta pentru a continua cursul vietii.Pentru a putea aduna parte cu parte din visul sau.

O viata fara speranta, este sa accepti fara impotrivire situatiile dificile si defavorabile.Sa lasi sa moara sufletul din tine… Poate omul sa traiasca fara suflet?

Speranta mai este una din iluzii ce are un caracter frumos . Iar aceasta perceptie falsa, aceasta aparenta si fictiune, nu poate sa se realizeze indodeauna in realitate. Totusi sunt sperante care nu se pot atinge.Carora poate ca le-a trecut timpul, dar noi eram ocupati cu altceva.Timpul nu-l mai intorci, iar speranta nu o poti imbratisa.
Si cea a doua parte a gandului ca, ”….omul moare cu regrete”, este foarte acceptabila si adevarata.
….. precum ….. eu deja am un regret ce o sa ma insoteasca pe cealalta lume