Despre zile de naştere, baluri şi stări de bine

Teia şi Mircea ne-au uimit în acest octombrie prin logica lor şi chiar ne-au prins în micile lor uneltiri. De exemplu, la hramul oraşului au avut grijă să ne întrebe dacă este …ziua de naştere a oraşului. Numai după un răspuns afirmativ şi fără echivoc ne-au amintit că la zilele de naştere (!) se mănâncă tort. Cel mai dificil a fost să ne eschivăm să cumpărăm şi …574 de lumânări pentru tortul pe care l-au negociat de ziua oraşului Chişinău.

Au învăţat să povestească unul altuia ce învaţă fiecare de la viaţă. Într-o zi Mircea a dormit mai mult şi Teia m-a întrebat ce înseamnă să mergi la bal (citisem a douăzecia oară „Cenuşăreasa”). I-am explicat că este o sărbătoare într-un loc frumos, cu muzică şi mâncare bună, cu oameni frumoşi îmbrăcaţi. Când Mircea s-a trezit Teia i-a povestit cu detaliile pe care le-a perceput ea: „Un bal este o nuntă, oamenii poartă ştrampi şi papucei noi, cântă nenea Vivaldi şi este cărniţă prăjită, zmeurică, cireşe, sarmale şi brânză”. La care Mircea a procesat puţin şi apoi s-a revoltat: „Ce fel de sărbătoare cu brânză, poate cu cârnaţ?!”

Iar câteva ore în urmă prichindeii au avut un dialog, pe care tati l-a catalogat, în glumă, drept gândire masculină şi gândire feminină:

Teia: Mircea, tu ştii ce înseamnă bine?

Mircea: Da, când sunt sănătos.

Teia: Nuuu, când eu te iubesc!