Cojocari - emigrantul

În această dimineaţă citeam un blog extrem de viu şi interesant. Este al unui român care a emigrat în Canada şi care, printre posturile despre fotbal şi situaţia din România, poveste despre viaţa lui din această ţară. Păcat că nu-i găsesc linkul, vi l-aş fi recomandat. Este ca şi cum aş citi din aventurile lui Robinson Crusoe pe invers. Adică, un om din lumea a treia vine într-o ţară civilizată. Cum este să obţii un permis auto, cum relaţionează cu românii din Canada, cum îşi găseşte un loc de muncă? Multe chestii mărunte, dar extrem de vii, după cum ziceam.

L-am citit cu interes pentru că m-am văzut oarecum în situaţia lui. Deşi este un pic forţată comparaţia, sunt şi eu emigrant. A trebuit să-mi găsesc rostul aici, într-o ţară prietenă, dar şi străină în acelaşi timp. Dar să vedeţi ce idee mi-a venit… De astăzi încep o nouă rubrică: Cojocari, emigrantul. Printre posturile cu care v-am obişnuit o să scriu şi despre viaţa de “emigrant”. Ştiu că în România sunt zeci de mii de moldoveni. Alţi zeci de mii vor veni în următorii ani. N-ar fi rău să împart experienţa mea şi altora. Poate că ajută pe cineva. Poate că un moldovean se gândeşte în acest moment să vină în România şi să o ia de la zero. Eu am făcut-o, am lăsat totul la Chişinău şi am mizat pe România.

Nu ştiu dacă pe cititorii mei români i-ar interesa… Totuşi, pot să citească. Cred însă că unele chestii s-ar putea să nu le placă. Le cer de pe acum scuze pentru sincerităţile dureroase. Să ştiţi însă că este strict părerea mea, strict experienţa mea. Deci, doar lucruri subiective, scrise la modul cel mai obiectiv.

PS: Dacă aveţi sugestii sau vreţi să mă întrebaţi ceva, puteţi să o faceţi în comentariile acestui articol. Succes!