dulcegării evanghelice

Recent am auzit de la amvonul unei biserici binecunoscute o dulcegărie ieșită din gura unui pastor care suna cam așa: “mulțumim lui Dumnezeu că îi putem spune “Tati”.

Nu ne putem purta cu Dumnezeu ca și cu prietena/prietenul nostru. Dumnezeu care este Tatăl nostru este în același timp un foc mistuitor, un Dumnezeu care se mânie în orice vreme și un Dumnezeu gelos!

Ieri mi-a fost dat să citesc o altă dulcegărie, din partea unei persoane nelicențiată teologic (cred eu) de data aceasta. Citez:

Bine ai venit in aventura asta cu El, Domnul, preaiubitul inimilor noastre! N-ai sa regreti nici o clipa!

Cred că mulți oameni care au avut capul pe umeri, până de curând, în ultima vreme și-au dat drumul cu capul în jos, în cădere liberă, spre tot felul de stupizenii și prostioare verbale – mare parte din ele au legătură cu Dumnezeu (nu mă refer neapărat la persoana care a spus cele de mai sus)

Cele două cazuri de mai sus sunt doar niște exemple palide ale tendințelor actuale de a folosi în rugăciune un limbaj aproape erotic, înfricoșător de ușuratic și neserios.

Chiar nu știu exact care este originea limbajului drăgăstos, tipic cuplurilor de curând formate însă nu asta contează cel mai mult acum.

Ce spune Dumnezeu despre această tărășenie?

1. Toți oamenii care au mers cu adevărat în prezența lui Dumnezeu nu au țopăit și nu și-au deversat sentimentele în cuvinte ușuratice. Priviți câteva cazuri:

Isaia [...] am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt [...] Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut căci sunt un om cu buze necurate [Isaia 6:5]

Ezechiel. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ, și am auzit glasul Unuia care vorbvea [Ezeciel 2:28]

Ilie. Și după foc, a venit un susur blând și subțire. Când l-a auzit Ilie, și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stătut la gura peșterii [1 Împ. 19:12,13]

Ioan. [...] Fața Lui era ca soarele, când strălucește în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort [Ap. 1:17]

2. Am mai prezentat și în alt context despre faptul că Dumnezeu dorește ca tot ce se face în cer să se facă și pe pământ. De acolo trebuie să învățăm cum să vorbim cu Dumnezeu. Cum se vorbește la adresa lui Dumnezeu în cer?

Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului [...] și cântau o cântare nouă și ziceau: Vrednic ești tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat și ai răscumărat pentru Dumnezeu cu sângele Tău, oameni de orice limbă … [Ap. 5:8,9]

Am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda! [Ap. 5:11-12]

Și pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ,pe mare, și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor! [Ap. 6:13]

3. Duhul ne dă convingeri dar nu se poate ca același Duh Sfânt să ne dea convingeri fiecăruia dar la fiecare în mod diferit. E posibil să fie un duh care ne dă convingeri diferite la fiecare dar nu e Duhul Sfânt acesta.

Simt că alt text care este măcelărit atunci când ni se aruncă între ochi afirmații ca: fiecare cu convingerea lui, este Romani 14:23 care spune că tot ce nu vine din încredințare e păcat.

4. Isaia i se adresează lui Dumnezeu ca Preaiubitul însă tot Vechiul Testament trebuie interpretat în lumina Noului Testament. Dumnezeu este Preaiubitul nostru – m-aș bucura să fie așa.

A spune însă că viața cu Dumnezeu e un fel de aventură și chemarea la hai o tură cu El, nu sunt genul de chemări pe care Hristos le-a făcut oamenilor.

Acest limbaj seamănă mai mult cu cel de pe panouri publicitare și din reclamele de care tuturor ne este silă deja.