never met a girl like me before

De obicei, nu generalizez. Consider ca e o mare calitate. Omul se ia ca atare. Alb, negru, cu dungi sau fara - pentru mine nu conteaza (pana la calcatul pe mozol ). Totusi, trebuie sa recunosc ca niste categorii largi tot am in cap. In discutie, folosesc destul de mult “de genul”, “de tipul”, “din categoria” etc. Nu-mi plac prostia, ignoranta, prostul gust, rautatea, aroganta nejustificata, proasta crestere, mirosul urat etc etc. Nu le insir aici, ca ma incrunt si nu vreau sa fac riduri .

Gandindu-ma la oalele in care se intampla sa amestec eu oamenii, m-am gandit… “Da’ eu? Eu din ce categorie fac parte?” Eu stiu ca fiecare e unic pe pamantul asta rotund, cica, dar … mie-mi iese ca eu sunt mai unica decat ceilalti . Serios.

Nici maritata, nici nemaritata, nici divortata, da’ nici singura. Nu stiu cum .

Nici frumoasa, sa stea soarele’n loc si sa-si ciuceasca toata suflarea barbateasca gatul dupa mine, da’ si cand si-l ciuceste Unul, e o adevarata balada rock, acompaniata de Orchestra Filarmonica din Londra (toata!), dirijata de Tiberiu Soare :).

Nici “din cale’afara” de desteapta, ca altfel nu-mi umpleam casa de dictionare explicative ale vietii si iubirii, si nu calcam in strachini straine de atatea ori …

Nu stiu cum, m-am maturizat abrupt si repede, dar nu am mai imbatranit cu nicio zi de atunci.

Ma inteleg cu toata lumea – si cu nepoata-mea de un an jumate, si cu prietenii mei noi cu media de varsta de 97 de ani . Si cu maturatorii de strada (asa mi-au bagat in cap de mica, ca asta ar fi cea mai sarmana “categorie” de oameni), si cu Liu Xaobo sau Nikita Mihalkov (daca se va intampla sa-i intalnesc, sunt sigura ca ma voi intelege si cu ei )

Evident, mi s-a mai zis ca-s unica si unicala . Dar ba erau la mijloc niste interese ascunse , ba erau niste interesele prea evidente, oricum, nici macar nu m-am prefacut ca le cred . In aceeasi ordine de idei, nici nu mi s-a zis ca-s la fel ca si cutare sau aduc a altcutare… E clar, nu intru in nicio categorie …

Nu-mi place revelionul, nu-mi place ziua mea de nastere, nu m-am visat niciodata in rochie alba de printesa si voal “crohmolit” in cap. Da, stiu, nu e “ca la oameni” .

Nu stiu de ce scriu despre asta … azi, acum. Nu vreau sa “cersesc” niste “Zina, you’re the best” sau “Nu fi proasta, toti simt asta”… Pur si simplu m-am gandit ca unele lucruri nu s-au intamplat pana acum tocmai pentru ca nu imi dadeam seama de “categoria” mea. Nu neaparat una speciala, dar cat se poate de unica. Nu intram si nu ieseam din standarde. Nu m-am gandit ca, poate, astea nu sunt standardele mele. Totodata, alte lucruri extraordinare s-au intamplat din acelasi motiv . Categoria mea unica . 

Mda . Nu stiu de ce impartas asta cu voi, mai ales ca nici nu am inteles pana la capat . Dar m-a cuprins asa o liniste, incat a trebuit sa pun asta pe “hartie”. Poate nu mi-s chiar asa de unica:).