Măcelarii textelor biblice (Romani 14 mai nou)

Aud tot mai des oameni care măcelăresc capitolul 14 din Romani pentru a-și susține pozițiile antibiblice în ce privește diferite practici – în special, mai nou, cu privire la închinare.

Pentru a-și susține pozițiile, părerile și opiniile, acești oameni se folosesc și de textul din Matei 7:1. Acesta a fost unul dintre primele texte masacrate de către aceștia.

Voi încerca să dau câteva lămuriri cu privire la acest text:

1. Într-adevăr textul (14:1) spune să-i primim pe cei slabi în credință (cei care nu au convingeri puternice) însă textul nu spune nicăieri să-i lăsăm să ne facă circ așa cum fac de multe ori cei care nu se închină “în același fel” ca noi.

Biblia nu spune să îl primim pe cel slab, să-l punem șef peste trupa de laudă și închinare ca el să vină și să modifice toată închinarea noastră fiindcă încredințarea lui este să nu ne închinăm cum o facem noi ci cum o face el.

2. Este adevărat, trebuie să-l primim pe cel slab: să nu facem dispute (v.1), să nu-l disprețuim, să nu-l condamnăm (v.3,4,11) și să nu-l judecăm (v.13)  însă atunci când Scriptura dă directive clare cu privire la un lucru – poporul trebuie să urmeze instrucțiunile fără nici un fel de abateri.

Este o tâmpenie caracteristică secolului nostru, ca să spui ritualic și repetitiv: aceasta este încredințarea mea. Însă pe noi nu ne interesează încredințarea nimănui ci care este porunca Scripturii cu privire la acel lucru.

Dacă Scriptura spune în mod clar: să nu furi, este o aberație colosală să-mi spui că încredințarea ta este că nu furi, cu excepția momentelor în care ești la lucru și jefuiești statul (doar și el te jefuiește pe tine).

3. Biblia nu pune accent doar pe principii, așa cum cred și afirmă unii, ci și pe modul (cum fac) în care îndeplinim acel principiu. Exemplele Scripturii sunt cu grămada.

Gândiți-vă la închinarea din Templu, la toate sutele de reguli pe care le aveau de păzit preoții și pe care dacă le călcau Dumnezeu îi executa. Credeți că nu avea importanță cum făceau ceea ce făceau? Hmm!

4. Într-adevăr textul din Romani 14 prezintă niște principii dar nimeni dintre noi nu are dreptul să decontextualizeze textul și să aplice principiile la orice domeniu vrea el.

Textul este scris pentru o situație specifică, cu privire la niște probleme specifice, unor oameni specifici. Trebuie să ținem cont, neapărat și în primul rând de situația aceea. Textul nu vorbește nicăieri despre a cânta …etc.

“Chiar dacă textul vorbește despre mîncare, verdețuri sau zilele săptămînii” – chiar dacă? Textul despre asta vorbește. Pavel nu ne-a pus să scotocim după principii ci să aplicăm lucrurile în primul rând, în sensul în care el a vorbit.

5. Foarte interesant de precizat faptul că Pavel ne îndeamnă să-l primim pe cel slab dar imediat după aceea ne arată că cel slab nu are dreptate în încredințările lui și spune știu și sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine (14:14,21).

Pavel nu are atitudinea omului “nu judeca” ci arată și spune clar că omul slab, cel ce credea că există bucate care nu sunt curate, nu are dreptate. Noi îl primim (orice ar însemna aceasta) pe omul slab dar îi explicăm greșelile.

6. Este adevărat că dacă sunt pentru fratele meu o pricină de poticnire și cădere (v.13,20,21) sau el este întristat și păcătuiește (15) din cauza faptului că, spre exemplu, port cravată, ar trebui să o dau jos, însă dacă Biblia mi-ar spune să port cravată, îmi pare rău de întristarea fratelui meu însă eu voi alege voia lui Dumnezeu.

Versetul 21 spune că este bine să ne ferim de lucrurile care-l distrug pe fratele nostru însă trebuie mereu să avem în minte lupta dintre fratele slab și voia lui Dumnezeu. Dacă voia lui Dumnezeu e clară cu privire la un lucru atunci eu nu voi renunța la voia Lui din cauza slăbiciunii omului.

Omul poate fi slab și să creadă că trebuie să țopăim în biserică sau ce știu eu ce alte nebunii. Noi vom țopăi pentru că există un om slab? Voi distruge toată turma de dragul omului slab?

7. Pavel îndeamnă iarăși să urmărim lucrurile care duc la pace și cele care ne zidesc (v.19) apoi să nu distrugem lucrarea lui Dumnezeu (v.20) și nici să nu-l distrugem pe fratele nostru (v.13).

Însă dacă lucrurile care duc la pacea noastră sunt contrare voii lui Dumnezeu noi trebuie să renunțăm și să ne pocăim de ele. Dacă băutură îi face prieteni pe niște oameni nu înseamnă că și noi trebuie să bem ca să fim prieteni cu ei.

Este absurd să luăm aceste versete, să le scoatem din contextul lor imediat și original, și să le aplicăm după cum ne taie capul la orice fel de situații ne ies în cale și la care ni se pare că se potrivesc.

8. În ce privește închinarea, Scriptura ne dă directive clare. Principiul este următorul: “precum în cer așa și pe pământ”. Veți întreba: De unde știm cum este închinarea în ceruri?

Putem fi bântuiți non-stop de ideea că “nimic nu ține de formă ci de fond” însă Biblia ne arată că Dumnezeu este interesat și de formă.

Haideți să fim serioși cu toții! Câți dintre voi ați rămâne cu teologia “nimic nu ține de formă” dacă femeile care se închină în cor ar veni îmbrăcate ca pe centură?

Ați obiecta? De ce? Nu ați spus că forma nu contează ci fondul? Nu spunem noi că Dumnezeu se uită la inimă și nu la exterior? Eu spun că se uită și la exterior și la formă, Dumnezeu se uită la tot.

Biblia ne prezintă câteva pasaje în care închinarea este descrisă foarte clar și cu detalii impresionante. Vă rog să priviți la câteva dintre ele și apoi să vă uitați la bisericile voastre:

Fiecare dintre cele patru făpturi vii [...] zi și noapte ele spuneau fără încetare: sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, Care era, Care este și Care vine!

Ori de câte ori ființele îi dădeau slavă [...] cei 24 de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își puneau coroanele înaintea tronului zicând: Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru, să primești slava [...].