Stenogramele discuţiilor telefonice dintre Sorin Ovidiu Vântu şi mulţi angajaţi din trustul său au amuzat o întreagă Romanie. Zic amuzat, pentru că am simţit suflul lui Caragiale în aceste convorbiri. Mustesc de o realitate care mi se pare haioasă. Cu siguranţă, însă, cei care le-au făcut publice au dorit să arate cu degetul înspre jurnalişti şi să spună: vedeţi, sunt nişte mercenarii, nişte pericole pentru siguranţa statului. Nu contează că aceste convorbiri nu au nici în clin cu anchetarea lui SOV, mai curând cu beştelirea unei bresle?
Nu ştiu dacă informaţiile şi-au atins ţinta. Cert este că au efectul bumerangului nebun. Nici nu ştii unde poate lovi. De pildă, lumea este mult mai atentă atunci când vorbeşte la telefon. De altfel, în aceste “zile tulburi” s-a născut şi un banc ingenios. Când se răspunde la telefon, se zice: “alo, te salut pe tine şi pe ascultătorii noştri.”
Unde au dat şi unde a crăpat? De exemplu, au dat în SOV crapă în Moldova, acolo unde trustul Realitate s-a extins. Stenogramele au picat aici cum nu se poate de prost. Mai ales pentru că în aceste momente opinia publică din Chişinău are impresia că Plahotniuc deţine toate televiziunile din ţară. De aici nu sunt departe nici presupunerile despre legăturile dintre Plahotniuc şi mogulul de la Bucureşti. Trăiască zvonistica.