Plânsul lui Filat versus râsul lui Băsescu

Bătaia primită de un simpatizant al PLDM mi se pare un eveniment cusut cu aţă albă. Sunt două chestii pe care nu le înţeleg. Dacă erai simpatizant PLDM ce căutai la un miting PCRM? Te-ai dus să-i aţâţi? Ţi-ai arătat sus şi tare apartenenţa politică? Doi, dacă ai fost bătut, de ce în ştirea difuzată de PLDM scrie, citez: “Spitalul raional a confirmat chemarea mașinii de urgență la Palatul de Cultură de la Ungheni.” De parcă chemarea ambulanţei ne spune ceva sau confirmă mardeala. Nu este exclus ca tipul, simpatizantul, să şi-o fi luat la măsele. Ok, dar de ce aruncaţi o ştire fără să veniţi cu nişte dovezi clare, imbatabile.

Până acum nu avem nicio poză, niciun certificat al medicilor legişti care să ne spună: două coaste rupte, nasul spart, ochiul învineţit… Avem în schimb o ştire în care aflăm că cineva a fost bătut de altcineva pe undeva. Super. De aceasta sunt pe val comuniştii, pentru că sunt la zi cu dovezile şi argumentele.

În replică, PCRM sare şi flutură ameninţător cu pumnii: “vă dăm în judecată!” Scurt, la temă şi dur. După cum ziceam, ăştia nu se prea încurcă. Dau la bot şi apoi în judecată. Întrebarea este însă, PLDM-ul câştigă sau pierde din acest management prost al comunicării? Nu vă grăbiţi, alegerile ne vor spune.

Mda se pare că este o săptămână mai proastă pentru Filat. Îi sunt bătuţi simpatizanţii, îl latră câinii (vezi pe luchianiuc.com). Nu este de mirare că lacrimile curg de la sine (vezi pe luchianiuc.com). În România, Băsescu a plâns, a plâns până a ajuns preşedinte. Abia din acest moment fericit a început să râdă. Celebrul său “hăhăhăăă” este acum o adevărată comoară naţională. Nu ştiu cum este cu plânsul, dar ştiu că în cazul veseliei, râde mai bine cel care râde la urmă.

PS: Am devenit prieten cu Pasat. Politicianul. Curios, dar la informaţii despre el scrie că este în căutare de prietenie, întâlniri. Sper că electorale, altfel îl şterg din lista de prieteni.

UPDATE: Acum văd pe www.protv.md, că omul vroia “să dea” o întrebare în timp ce nuş’ce comunist “dădea interviu”. A fost luat pe sus de hăndrălăi şi dus spre subsol. N-a ajuns însă acolo pentru că s-a opus. Deci, nici vorbă de vânătăi, lovituri… Nu-i ceea ce mi-am închipuit sau am fost lăsat să-mi imaginez.