Recent, un coleg mi-a spus că arde de nerăbdare să viziteze Chişinăul: “n-am fost niciodată şi mi-ar plăcea foarte mult”. I-am urat “drum bun”, căci mi-a plăcut iniţiativa. Pentru mulţi români Republica Moldova este în continuare un stat exotic. Ar fi bine ca mult mai mulţi să treacă Prutul. Poate aşa s-ar mai stinge din sutele de mii de mituri despre Moldova sau moldoveni cimentate în capul românilor.

 

La două săptămâni, colegul vine la mine încântat: “Am fost la Chişinău. Super! Mi-a plăcut mult. Nu înţeleg de ce ai plecat de acolo. Mi se pare că o duceţi chiar bine.” Am rămas surprins. De mult nu am mai auzit vorbindu-se frumos despre ţărişoara mea. Suspicios am încercat s-o dau în glumă: “Nu te-a arestat nimeni, nu te-au oprit rakeţii?” Prea era entuziasmat şi credeam că face mişto. Colegul a continuat cât se poate de serios lăudând drumul de la vama până la Chişinău, bulevardele largi din oraş, verdeaţa capitalei, oamenii, îmbrăcămintea lor, comportamentul, frumuseţea fetelor. A mai spus despre multe alte chestii care l-au surprins. Şi pentru că era oarecum euforic, am scos gunoiul de sub preş: “dar drumurile proaste din oraş le-ai văzut? Dar cât de scumpă este mâncarea? Dar cât de amărâţi şi trişti sunt oamenii în dezacord cu maşinile indecent de luxoase şi magazinele exclusiviste?” Nu le-a văzut. Nici nu prea a avut timp pentru asta. În continuare era curios sa afle de ce am plecat, “doar oraşul pare foarte civilizat”. I-am spus că şi eu regret, dar n-am plecat de la bine. Totuşi, nu l-am întrebat ce credea că va găsi în Chişinău de l-a impresionat atât de mult.

 

La numai două zile mă sună un alt prieten: “am fost la Chişinău. Am revenit recent.” De data aceasta, persoana respectivă a vizitat capitala Moldovei în interes de serviciu. Concluzia, după o zi de stat în oraş: “sărăcie lucie pe la voi. Oameni tare amărâţi. Aşa mi-e milă de ei”. Aş fi vrut să aflu mai multe, dar eram ocupat şi a trebuit să închei convorbirea. Ulterior am stat şi m-am gândit: cum e posibil aşa ceva? Două persoane, doi români, cam în acelaşi interval de timp vizitează pentru scurt timp Chişinăul. Şi unul şi altul sunt impresionaţi. Primul pozitiv, al doilea negativ. Oare cine are dreptate?