Iubirea nu ti-i “trali-vali”

M-a intrebat zilele trecute o prietena daca o sa mai iubeasca vreodata. Era, saraca, dupa o dezamagire crunta, care de obicei te darama si te lasa la pamant o perioada…  Si niciun sfat, nicio consolare, nicio imbarbatare nu te poate intoarce la “setarile din fabrica”. Trebuie sa stai un pic de-o parte, sa jelesti, sa te bocesti, sa inventezi planuri perfecte de razbunare, sa te juri, iar sa te bocesti… si sa astepti, pana prietenul si dusmanul tau, timpul, te va apuca de mana si te va ajuta sa treci pe partea insorita a strazii.

Este greu sa renasti dupa o mare iubire. E greu sa-ti revii si dupa o aventura, daca a fost una siropoasa , dar cand e vorba de ceva mai serios, cu planuri, promisiuni si rochii albe probate, recuperarea e, clar, de durata.

“O sa iubesti, precis o sa mai iubesti”, i-am zis. Cu incredere, cu voce sigura, de parca aveam in fata cana ei de cafea si ii “citeam” chiar atunci viitorul amoros. “Ai toata viata inainte”. Si asta asa e. Iubirea nu se termina cand il gasim pe Ze One, sau ne lasam gasite de Ozer One, ne indragostim si ne casatorim. Iubirea-i uimitoare, mereu surprinzatoare. Ea dainuie, se transforma, o mai pierdem, o reaprindem, ne indoim de ea, o chemam, o alungam… In ultimele zile am auzit si vazut mai multe povesti de iubire, de iubire tarzie, de culoarea ruginie a frunzelor “ce cad din ram”. Si la 70 de ani oamenii iubesc. Se iubesc sincer, cu daruire si “responsabilitate”.

2 “tineri indragostiti” de vreo 70 de ani s-au cunoscut cu multi (dar chiar multi) ani in urma aici, in statiune. Si de atunci, timp de 3 saptamani pe an, an de an, se revad in aceeasi perioada, la acelasi hotel. Unii or sa zica ca sunt 2 nebuni, ramoliti, imorali … Mie mi se par doar fericiti. Rar vad oameni atat de fericiti. Mai departe, altii sunt cu judecatul …

Asa ca, daragusha, precis o sa mai iubesti . “Iubirea nu ti-i trali vali”:).