să te faci om politic, omuleţ politic, lichea politică, gânganie politică…

Moldoveanul parcă e născut pentru a fi politician, şi ţăranul şi intelectualul, şi tânărul şi bătrânul, ba chiar şi copilul care aude la cină doar comunişti, liberali, electorală, vot… Toţi vorbesc despre politică, chiar dacă se uită prea puţin la televizor, chiar dacă citesc prea puţin presa,  chiar  dacă sunt captivi unui singur post de televiziune, ziar, radio…

În această campanie electorală se nasc şi la Moldova analişti şi mari istorici care dau lecţii electorale cetăţenilor turmentaţi despre cum stă treaba cu “da’ eu cu cine votez?”  Şi după multe explicaţii şi spălări de creier neted se ajunge la concluzia “Pentru aşa alegător, mai bun ales nici că se putea”

Cetăţenii noştri turmentaţi  votează ”candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg”, pentru că “de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de  la binele ţării  atârnă  binele nostru”.

Şi dacă sunteţi mari specialişti în ale politicii, făceţi-vă toţi politicieni, aşa cum ne sfătuieşte Tudor Arghezi

“… Uită-te înaintea şi înapoia ta şi, ca un om, pe care-l duce şuviul, mergi cu paşii tuturor. A te strădui pentru păstrarea şi perfecţionarea unei individualităţi precise, devine inutil şi primejdios.

Limba latină, pe care o înveţi, te face dascăl într-o provicie nulă. Matematicile, nici ele nu-ţi vor putea da mai mult de cît o catedră. Ingineria îţi va sluji ca să măsori terenurile unui înavuţit din nimic, care se poate numi fie Tancred sau Mrazec, indiferent, şi să-ţi pui iscălitura servilă pe actele lui de ministru. Chimia te va pregăti osistent şi băiat de băcănie în prăvălia unui farmacist. Medicina te condiţionează spălător de canulă, injector cu siringa şi racleur. Dreptul te cere, ca să-l slujeşti cu folos, nu destoinic în argumente ci dibaci în samsarlîc. Ca să te faci preot, trebuie să te deprinzi să pângăreşti învăţătura şi să o spurci.

Sfatul meu este să te faci om politic, omuleţ politic, lichea politică, gânganie politică. Şase luni de guvernare cu partizanii tăi, au doborît toată munca, pe care m-au silit dascălii mei de hîrtie să ţi-o propovăduiesc. Cel din urmă dintre politici bate cu o sută de lungimi pe cel mai destoinic dintre cărturari, industriaşi, negustori şi muncitori. El parcurge mizeria care l-a despărţit de opulenţă cu vitessa accelerată.

În prima zi de guvernia o mită sau un comision de câteva milioane. Vinde statul zilnic în fragmente de pământ, de ape, de mine, de păduri. Preface totul în difernţe, în plus-valută şi dedesubtul morii de măcinat averea publică, la 10 ministere îşi deschide buzunarul stîrpitura se face personagiu. Hoţul se transmută în potentat. Clientul prezumtiv al codului penal, e legiutor şi paznic al drepturilor obşteşti.

autor: Coco. p. conf. T. Arghezi

Bilete de Papagal, luni, 22 aprilie 1929, fragment din “Ce trebuie să ştie un tânăr la 18 ani”