S-a încheiat un alt capitol…

După aproape jumătate de an în care, spun eu, mi-am îndeplinit măcar pe jumătate visul adolescenţei, am plecat de la Publika TV.  Am rămas cu amintiri din cele mai frumoase. Am cunoscut oameni nemaipomeniţi, am rămas dezamăgit de alţii în care credeam, eu la rândul meu am dezamăgit pe alţii, însă am învăţat multe lucruri care îmi vor fi utile în viitor. Nu regret nimic din ce am făcut, ci poate doar ce nu am făcut! Mai jos am să scriu lucruri pe care nu mulţi le cunosc!

Am ajuns la Publika TV la sfârşitul lunii aprilie în funcţia de editor sport! Am făcut acest pas după lungi perioade de incertitudine. Deşi făceam altceva, am zis că acum e totuşi momentul să-mi îndeplinesc visul, acela de a deveni jurnalist sportiv. A fost dificil la început. Lucrurile însă au început să se aşeze peste câteva săptămâni, bineînţeles cu ajutorul noilor mei colegi.

În august totuşi am spus că-mi ajunge “experienţa” de jurnalist sportiv, şi am fost la un pas să plec de la Publika. Ceva însă m-a făcut să mă gândesc. Cu cererea de demisie depusă, după o şedinţă de sumar, şefii televiziunii, în frunte cu Sergiu Toader îmi propun să fiu seniorul secţiei Sport de la Publika TV.

Ho, ho! Asta da lovitură! Au urmat clipe de incertitudine demne de penibilităţi. Iniţial am spus nu, din mai multe motive. Colegii, prietenii m-au făcut să-mi schimb opinia. Într-un final , am acceptat.

De la mijlocul lunii august am încercat să continui unele lucruri care erau bune la sport, şi să modific altele, care trebuiau neapărat schimbate! A fost o perioadă de care sunt mândru. Şi nu pentru că am reuşit să mutăm munţii din loc, ci pentru că am demonstrat că sportul nu e doar fotbal…şi interese

Aşa cum anticipam acum 2 luni, această perioadă se va termina. Şi aşa am făcut. Ştiu sigur că am dezamăgit pe cei care au avut încredere în mine, în special pe Sergiu Toader, pe Maia, sau pe alţii care au crezut în mine şi care mi-au spus că au văzut schimbări în aceste două luni şi jumătate la sportul de la Publika, dar aşa e viaţa.

Am plecat din mai multe motive. Şi o să fiu sincer. Pe cât va fi posibil: Cred că sportul nu e doar interes. Eu am pus şi voi pune întotdeauna profesionalismul înaintea unei posibile prietenii. Şi de ce am plecat? Pentru că am obosit să lupt! Nu doar cu mine…Pentru că mi-am zis că vreau să fac altceva. Visul adolescentin pe care îl aveam odată nu mai era de actualitate. Era depăşit! S-a depăşit el singur poate chiar în aceste câteva luni în care mi-am dat seama că realitatea din sportul moldovenesc e cu totul alta decât cea care apare pe ecran. Am plecat pentru a creşte…pentru a evolua, pentru că simţeam că stagnez la un moment dat. Am pus punct unui capitol din viaţa mea.

În toată această perioadă am cunoscut oameni minunaţi, de care m-am ataşat , de unii definitiv! L-am cunoscut îndeaproape pe Sandu Grecu! Am lucrat cu bloggerul Ivan Goncearuc, de care cu siguranţă veţi mai auzi. Am editat ştirile împreună cu Sergiu Carauş, omul pe care chiar mă bucur că l-am cunoscut şi care mi-a dat primele lecţii la Publika, de Ion David, singururul stelist care iubeşte dreptatea . Am lucrat alături de Vitalie Maistru, cunoscut drept “Bafana” colegul de facultate care atunci cand vrea, poate multe, de Dumitru Stoianov, omul care se ţine mereu de glume şi care nu ar fi afectat nici chiar dacă ar fi război în Moldova , de Ana Ilaşciuc, care visează să se căsătorească cu un fotbalist, iar pentru asta e dispusă să le înveţe la toţi numele, de Olga Fedosenco,  a cărei prezenţă te inspiră şi nici nu mai e nevoie să facă ştiri , de Inesa Voscoboinic, pentru care prezentarea ştirilor din sport e cu siguranţă o trambulină doar spre o carieră de success în TV, Natalia Catan,  cea care recunoaşte că  nu-i place sportul, dar care are lipici la antrenor(i), de Marian Beţu, omul cel mai indiferent pe care mi-a fost dat să-l văd vreodată, de Manuel Amarandei, fotbalistul ajuns producător şi care aleargă la Publika mai ceva decât pe teren, de Vladimir Panuş, omul care e capabil de mult mai mult decât face acum, dar şi de Andrei 1, Andrei 2 şi Nadia, editorii de imagine…care nu de puţine ori m-au trimis la origini pentru că nu-i lăsam să se odihnească…

Una peste alta, a fost o perioadă pe care nu o regret! Am învăţat multe, iar asta se va vedea mai târziu! Mulţumesk !