Cruciada diaconului Andrei Kuraev împotriva Moldovei și substraturile ei politice
În imagine: Protodiaconul Andrei Kuraev (dreapta) la marșul motocicliștilor binecuvîntat de Patriarhul Kiril spre întărirea Rusiei Mari.Am avut cîteva zile pentru a mă hotărî dacă trebuie sau nu să comentez scandalul care a cuprins întreaga Rusie dintre diaconul moscovit Andrei Kuraev și obștea ”Fericita Matrona” condusă de părintele Anatolie Cibric din Chișinău. Situația mea este delicată deoarece îi cunosc personal pe amîndoi. Paradoxal, dar deși părintele Andrei e la Moscova, iar părintele Anatolie la Chișinău, întîlnirile mele cu primul au fost mai dese.
De părintele Andrei mă leagă mai multe, mai întîi pentru că am publicat cu ceva ani în urmă un amplu interviu cu el în cartea mea ”Ortodoxia pentru postmoderniști” (care a obținut Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova în anul 2007, cunoscînd trei ediții în România), apoi i-am tradus cîteva articole în română, introducîndu-l, practic, în România, unde, ulterior, i-au fost traduse cîteva cărți. E adevărat că aceste cărți nu s-au bucurat nici pe de parte de aprecierea pe care o au în Rusia, fapt care arată că spiritul balcanic nu gustă stilul acid al diaconului moscovit.
Cu părintele Anatolie nu avem prea multe afinități, de multe ori situîndu-ne pe poziții contrare, fapt cunoscut public. Știu că am fost criticat de sfinția sa în termeni care ar fi putut să mă jignească și totuși asta nu m-a îndreptățit să-l numesc sectant, așa cum a făcut-o părintele Andrei în ieșirile sale publice la televiziunile moldovenești, motivul supărării lui fiind scrisoarea deschisă trimisă de părintele Anatolie patriarhului Kiril.
Din interviul pe care l-am făcut cu părintele Andrei, repet un interviu foarte amplu despre Ortodoxie și Postmodernism, reiese un om cu vederi foarte largi, tolerant și gata să asimileze orice demers cultural și filozofic în favoarea dialogului. Dar oare mai este nevoie să vorbesc despre deschiderea părintelui Andrei spre mediile neortodoxe, cînd participarea lui la concertele rock din Rusia, cînd iese în rasă ca să propovăduiască, fac parte din programul său misionar? Cum de acest adept atît de nonconformist al dialogului a reușit să provoace un scandal atît de stupid la Chișinău, rămîne pentru mine o enigmă.
Că grija părintelui Andrei nu a fost pentru puritatea credinței o dovedește replica dată de el: ”Dacă voi veți tăcea despre patriarhul Kiril și eu o să tac despre voi”. Să fie în joc doar imaginea patriarhului, în cel mai banal sens omenesc și nimic mai mult? Dacă părintele Andrei e gata să tacă, atunci părintele Anatolie și obștea sa nu sînt vinovați de erezie. Căci cum altfel să acoperi niște eretici în numele păcii în Biserică? Iar că lucrurile stau astfel o știe și părintele Andrei care, ca un propovăduitor oficial nu doar al Patriarhiei Moscovei, ci și al Federației Ruse, statut pe care i-l conferă calitatea sa de autor al manualului ”Bazele culturii ortodoxe” aprobat de Guvernul Rusiei, știe că părintele Anatolie cu obștea sa a fost cercetat canonic de episcopul Teognost de la Serghiev Posad, trimis în Moldova special pentru această treabă.
Atunci, ce se întîmplă? Un expert în istoria religiilor, filozof și jurnalist cu audiență de zeci de milioane, cum este părintele Andrei, care de altfel a ocupat și o funcție pe lîngă Guvernul Rusiei fiind consultant pe problemele cultelor, nu își dă seama că a veni în Moldova, într-un moment politic atît de încordat și a pecetlui cu sintagma ”sectant” o obște ortodoxă, atrage în mod automat stigmatizarea Moldovei întregi? Moscova nu știe cine este Anatolie Cibric și efectul mediatizării incidentului va crea în mintea multor ruși asocierea ”Moldova-sectă”. Urmărind sutele de comentarii de pe forumurile rusești constat că prea puțini vorbesc despre Anatolie Cibric, e normal, pentru că toți vorbesc despre Kuraev și Moldova, Chișinău, moldoveni. Este un efect media ușor previzibil pe care refuz să cred că părintele Andrei nu l-a anticipat.
Mai rămîne o explicație a scandalului provocat cu bună știință de Andrei Kuraev. Un truc piaristic pe care părintele Andrei l-a jucat cu dibăcie, trucuri pe care le-a făcut cu diverse ocazii, doar pentru a atrage atenția. Această manevră face parte din tactica misionară a predicatorului rus și el o întemeiază patristic, făcînd o întreagă filozofie a scandalului atît în interviul despre Postmodernism pe care i l-am luat, cît și cu alte ocazii. De această dată cred că miza a fost de a face din vizita sa la Chișinău un subiect de presă, știut fiind că simpla susținere a unei conferințe de către un diacon, fie el și moscovit, la Academia Teologică nu poate convinge nici o televiziune să facă din asta subiect național. Pe cînd scandalul, o scandalul – motorul televiziunii! Cum să nu arate Pro TV-ul și dușmanii Ortodoxiei cum un diacon profesor de la Moscova (oho!) îi face sectanți pe moldoveni, iar aceștia drept răspuns îl trag de barbă. Bun PR, părinte Andrei. Mă întreb doar ce are de cîștigat din asta Ortodoxia?
Atît conținutul emisiunilor televizate, cît și întîlnirea cu premierul moldovean, mă fac să cred că această călătorie a părintelui Andrei este mai mult politică decît pravoslavnică. Altfel de ce să se întîlnească premierul unui stat cu un diacon care nu a venit nici în numele Federației Ruse, nici măcar în numele Patriarhiei Moscovei. Fiți de acord că atunci cînd diaconii moldoveni se duc la Moscova Putin nu se întîlnește cu ei. Interviul părintelui Andrei din Komsomolka ”Chișinăul și Tiraspolul ar putea deveni a cincea Romă”, arată interesul deosebit pe care îl are Rusia față de sărmana noastră Moldovă.
Numai afirmația de la Jurnal TV, cum că, ”pînă la urmă, comunismul nu este decît un simplu cuvînt”, cît face! Și-apoi apologia susținerii și vorbirii de bine de către ierarhi a politicienilor, indiferent de orientarea lor politică, în care părintele Andrei ne învață că un ierarh niciodată nu va geși dacă vorbește vreun politician sau partid politic de bine, pe cînd dacă vorbește împotrivă greșește în orice caz. Desigur părintele Andrei știe că Sfîntul Patriarh Tihon al Moscovei (Moscova lui natală) a dat anatemei comunismul. Să fi greșit oare chiar atît de mult sfîntul Tihon? Dar se pare că a critică un sfînt ierarh, chiar și atunci cînd acesta este patriarh al Moscovei, este mai puțin grav decît a critica un patriarh în viață, fapt pentru care părintele Andrei a pornit o adevărată cruciadă asupra Moldovei. Sperăm să nu urmeze Inchiziția și ardererile pe rug.
Filed under: Moldova Anticomunista, Ortodoxie, Scandaluri
Sursa
2010-10-18 20:40:27