Suna simplu, nu? Si mai ales ca unii “mai destepti” ma invatau ca pana nu o sa ma iubesc eu, nici El nu o sa ma iubeasca. Si eu imi bagam in cap auto-aprecieri “obiective”, si imi mai bifam niste victorii, simtind ca situatia e sub control. Si nu ma zgarceam sa cumpar carti, si eram atenta la pildele altora, si ma antrenam sa fiu campioana multipla la “Stii si castigi”… Consideram ca ar fi sub demnitatea mea sa fiu prinsa nepregatita. Mi-era frica sa nu dezamagesc “audienta”. Studiam, analizam, experimentam, concluzionam … Ascundeam … da, ascundeam temeri, complexe, lupte.
Am avut de toate. Viata m-a surprins de fiecare data. Uneori ma trezeam brusc puternica si sigura pe mine, alteori adormeam dezamagita, indurerata, au fost si nopti cand nu am dormit deloc …
De multe ori am uitat de mine … nu-mi pare rau ca am ales sa lucrez peste program, ca sa nu-mi dezamagesc sefii, nu-mi pare rau ca am ales sa fac chiftelute cat mai rotunde, ca sa-L surprind prin maiestria mea, nu-mi pare rau ca ieseam din casa in secunda in care simteam ceva in neregula in vocea cuiva …
Imi pare rau ca nu am stiut sa ma iubesc, sa ma rasfat, sa ma ascult, sa ma iert, sa ma inteleg.
Da, am cam facut ce am vrut, ”am mers, am dres” 
. Dar acuma, intre munti, rasfatandu-mi corpul, spiritul si simturile, detasadu-ma de orice factor de stres, de tot ce ma intoxica, intr-o companie calda si confortabila, simt intr-adevar cum eu.ma iubesc.pe mine.
Este incredibil. Ma simt sexy, ma simt puternica si am o energie pe care de-abia astept s-o valorific . Si stiu ca totul va fi bine.
