Neamul nostru şi energia sa creatoare

Degeaba ne plîngem că suntem săraci. În gîndirea noastră s-a format deja o concepţie conform căreia suntem un popor înapoiat, sărac, necivilizat. Aceasta a devenit chiar o obsesie. De cele mai multe ori, atunci cînd suntem puşi în faţa unui fapt împlinit, constatăm cu slăbăciune: aşa e la noi, şi punem capul în pămînt.

Din păcate, aceasta este o concepţie sinucigaşă. Nu trebuie să cădem în deznădejde. Cei care se lasă dominaţi de ideea că fac parte dintr-un popor înapoiat sunt sinucigaşi ai propriului suflet. Iar poporul ai cărui copii gîndesc în acest mod, este supus dispariţiei. Nicăieri nu este scris că poporul nostru este înapoiat saunecioplit. Acesta este doar mecanismul nostru de a privi lucrurile, un mecanism care de altfel, este total greşit.

Nu suntem nicidecum săraci. Avem îndeajunsă hrană ca să vieţuim. Avem pămînturi roditoare şi mîini harnice care să-l lucreze. Şi de ce totuşi, suntem săraci?

Una dintre cauzele care ne-au adus în această stare de sărăcie şi care ne impune ruşinea faţă de identitatea noastră poate fi găsită în modalitatea în care sunt folosite energiile creatoare ale acestui neam. Din cîte ştim, suntem un popor înzestrat cu o imensă energie creatoare. Avem resurse materiale, umane şi spirituale îndeajuns şi de rămas. Din aceste resurse, s-au format de-a lungul veacurilor obiceiurile româneşti, limba română, legea româneastă, felul nostru de a fi. Tot datorită acestor energii creatoare am reuşit ca prin minune să învingem două milenii de prigoniri şi lupte cu duşmani, dînd atîţia martiri lui Dumnezeu. Cîndva, demult, aceste energii creatoare erau puse în slujba neamului, şi acest lucru era numai în folosul lui.

Astăzi însă, constatăm cu tristeţe, că aceste energii creatoare nu mai sunt puse în slujba neamului. Încetul cu încetul, începînd de la primele manifestări ale modernizării pe aceste meleaguri, neamul nostru a început să fie lipsit de puterile creatoare care cîndva îl slujeau. Putem spune că a fost o mare ruptură, care a avut loc cel mai probabil acum vreo 160 de ani, ruptură care a orientat energiile acestui neam intereselor străine.

Această ruptură a avut loc atunci cînd poporul nostru şi-a format stat după model occidental; atunci cînd am împrumutat legi de la străini; atunci cînd economia româna a început a fi supusă intereselor străine; atunci cînd ni s-a impus un alt model de gîndire şi simţire. Ce poate fi mai dureros şi mai distructiv, decît atunci cînd puterile neamului tău sunt în slujba străinilor? Nimic.

Aceasta este starea de fapt care se cere conştientizată.

Politic, atît România cît şi Moldova, sunt două state care nu reprezintă interesele românilor. Ele constituie două aparate de conducere birocratice, care încă de la începuturile lor (1859 şi respectiv 1991) au fost total supuse intereselor străine: fie ele franceze, americane, ruseşti, iudaice, etc. Independenţa politică, lucru de care avem atîta nevoie pentru a putea trăi în linişte şi pace, este un lucru care lipseşte azi cu desăvîrşire acestor două state. Ele sunt “independente şi naţionale” doar în Constituţie, iar despre majoritatea legilor ai impresia că fac parte dintr-un plan de distrugere al poporului român. În realitate, aceste două state sunt simple marionete care joacă aşa cum li se cîntă prin lojile din Paris, Bruxelles, Tel Aviv sau Moscova.

Economic, suntem un popor subjugat aproapre în totalitate. Aproape toate resursele materiale ale acestui neam (munţi, păduri, petrol, pămîntul roditor, cîmpii) sunt stăpînite de investitori străini. Economia ambelor state româneşti este în mare parte supusă marilor corporaţii transnaţionale. În măinile cui sunt uzinele “Dacia”? Cine conduce reţelele de telefonie mobilă? Cine ne produce berea din praf pe care o bem cu atîta gust? Desigur că nu noi.

Să ne gîndim, unde pleacă toţi banii pe care îi agonisesc şi apoi îi cheltuie românii? Nu este greu de ghicit: ei pleacă în contul reţelelor de telefonie mobilă, ei pleacă în contul fabricanţilor de alimente intens chimizate sau în contul producătorilor de automobile. În fine, banii pe care îi cheltuim noi nu pleacă în contul statului, ci pleacă direct în mîinile afaceriştilor străini, care asta şi aşteaptă. Prin urmare şi resursele naturale ale poporului nostru nu sunt în mîinile noastre, şi sunt administrate după bunul plac al unor indivizi circumcişi.

Spiritual, doar o mică parte a poporului român se încardează în ceea ce putem numi noi “gîndire românească”. Aceştia sunt cei rămaşi fideli credinţei strămoşeşti, care gîndesc şi simt la fel cum au făcut-o înaintaşii lor şi ale căror valori sunt aceleaşi pe care le aveau românii acum cîteva veacuri. Aceştia formează acel mic procent de români care îşi pun gîndirea şi simţul în slujba neamului şi se simt leagaţi de el.

Restul, cam vreo 80%, reprezintă acei români ce sunt români doar cu numele. Ei au acceptat deja un sistem de gîndire total sau parţial opus celui român, judecă lucrurile după alte criterii, şi au un sistem de valori care nu are nimic de a face cu poporul român. Ei nu se mai simt legaţi sufleteşte de părinţii lor. Ei nu poartă respect pentru trecutul, valorile şi sfinţii acestui neam. Lor le este ruşine şi cruce să-şi facă. Ei sunt robii unui stil de gîndire postmodernist, în care contează doar să arăţi bine, să ai un serviciu bun şi să îţi fie ţie bine. Altfel spus, ei nu se mai supun sufleteşte acestui neam şi nici nu se mai identifică cu numele de român. Exemple de asemenea oameni sunt: sectanţii, cei care iubesc să fie la modă, politicienii, afaceriştii, ateii, luptătorii pentru drepturile minorităţilor, cei care doresc integrarea europeană, ecumeniştii, democraţii etc.

Trebuie să constatăm deci, că nicidecum noi nu suntem săraci. Cauza sărăciei noastre este modul defectuos în care fructificăm energiile acestui neam. Hai să ne închipuim ce-ar fi dacă resursele naturale ale acestui neam ar fi administrate şi folosite spre folosul românilor şi nu al străinilor (jidanilor mai bine spus)?

Ce ar fi dacă am avea un stat care să fie cu adevărat “independent şi naţional” şi ale cărui legi să fie în condordanţă cu legea în care ne-am născut ca popor?

Ce-ar fi dacă a cam vreo 30 de milioane de români ar fi cu adevărat ortodocşi şi ar avea ca scop al vieţii mîntuirea lor şi a neamului românesc?

Astfel, noi nu suntem în criză politică, economică, financiară sau socială. Adevărata criză de care suntem loviţi este acolo sus, şi este de ordin spiritual. Atunci cînd vom conştientiza această stare de fapt şi vom începe a lupta cu dînsa – doar atunci vom putea spera la ceva mai bun. Atunci vom avea şi noi un loc sub soare.

Sursa:  Blogul lui Ștefan Bolocan