A fost Apostolul Pavel făţarnic când s-a făcut ca un Iudeu cu Iudeii?

Întrebare:

În Epistola lui Pavel către Galateni 2:11-14 îl vedem pe Apostolul Pavel fiind un om al lui Dumnezeu care ţine învăţătura lui Hristos şi care este hotărât, direct şi fără făţărnicie pentru că nu se schimbă de la o situaţie la alta. Dar în 1 Corinteni 9:19-23 el spune că cu Iudeii s-a făcut ca un Iudeu şi cu cei care erau sub Lege s-a făcut ca şi cum ar fi fost şi el sub Lege. Explicaţi vă rog aspectele acestor texte. Nu înţeleg pasajul din 1 Corinteni 9:19-23. Dumnezeu să vă binecuvânteze?

Apostolul Pavel a fost un om integru, sfânt şi s-a purtat fără nici un fel de făţărnicie sau prefăcătorie. Înainte să răspund la întrebare, voi cita pasajul menţionat:

Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea. (1 Corinteni 9:19-23)

Apostolul Pavel spune că s-a supus  multor lipsuri şi greutăţi şi a făcut toate ajustările necesare numai să poată câştiga pe cei mai mulţi pentru Hristos ca să fie mântuiţi. În acest caz specific, cum este capitolul 9 din 1 Corinteni, Apostolul spune că nu a primit nici un suport financiar de la ei cu toate că i-a învăţat să ofere suport material celor care le slujesc în Evanghelie, le propovăduiesc şi îi învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul s-a supus la mari lipsuri, refuzând să primească un suport de la ei, dar a făcut-o doar ca să-i protejeze de învăţătorii răi şi eretici care aveau apoi să vină la biserica din Corint numai ca să se îmbogăţească pe seama creştinilor de acolo în timp ce aveau să le aducă erezii nimicitoare şi să distrugă lucrarea lui Dumnezeu. Numai în 2 Corinteni spune Pavel de ce nu a dorit să primească nici un suport financiar de la biserica din Corint şi anume:

O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă! Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine! Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele. Sau am făcut un păcat, când m-am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? Am despuiat alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva. Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei! Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu! Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă. Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. (2 Corinteni 11:1-13)

Apostolul Pavel nu a fost făţarnic când a procedat astfel, ci a fost foarte precaut şi a privit la pericolele care îi ameninţau pe corinteni făcând tot ce ţine de el ca să-i ferească de acele pericole.