NU cred în inexistenţa unei divinităţi. M-am născut creştin ortodox şi ca atare sunt unul. A fi creştin ortodox cred că imi oferă puterea de a înţelege o lume în care să-mi îndeplinesc un destin, îmi oferă un mod de trăi. Au murit mulţi oameni, poate prea mulţi, care au apărat această religie numai ca ea să continue să existe, să poată fi auzită, cunoscută şi înţeleasă de noi, generaţia actuală.Dupa cum spunea si Pascal, daca crezi in Dumnezeu nu ai nimic de pierdut chiar daca nu ar exista, dar daca exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul! Deci oamenii se nasc, traiesc si mor. Viata nu are cum, nu poate fi numai o intamplare, oamenii nu traiesc pentru a muri si viata lor nu este numai o secunda sau chiar mai putin din viata Universului.Cred in Dumnezeu si asta ma face crestin ortodox. Oare jertfa lui Iisus a fost inutila? Ce dovada mai mare ar fi necesara pentru a convinge pe om de existenta lui Dumnezeu, Tatal nostru?Sunt crestin si asta ma face nemuritor, imi da puterea de a-mi accepta destinul, de a-mi alege viata si sa o traiesc dupa adevaratele valori crestine.Viata omului se rezuma pentru multi, in procent de 99%, numai la trup, la palpabil, la vizibil, din pacate, deoarece omul nu mai cauta implinirea sufleteasca, satisfactia de a face ceva bun, voluntar, fara nici un beneficiu material. Sa fim sinceri, cati si-ar sacrifica propria persoana pentru a ajuta pe altcineva?…mai nimeni! Prea putini! Ne reducem sa spunem bine ca nu sunt eu in locul altuia, al aceluia ce sufera. Dar totusi sa ne imaginam altceva: ca ai murit, ca la inmormantare plange mama ta care, daca ar putea, ar vrea sa moara si ea. Nimic din tot ce ai avut nu ti-a mai ramas. Numai iubirea celor apropriati iti continua existenta intr-o lume pe care nu ai cunoscut-o decat superficial si nu la modul propriu. Cum anume ar trebui interpretata religia, daca nu ca o restabilire a omului la conditia sa divina? Viata este darul suprem pe care l-am primit de la Dumnezeu, este – putem spune – o a doua sansa pentru a ne mantui. Secretul vietii nu se rezuma la a fi impotriva tuturor, generatiile se schimba numarul oamenilor este in crestere si numai vointa de a crede este constanta, deoarece cu timpul ne indepartam de ocazia de a face ceea ce trebuie, iar vointa si speranta in bine, pentru fiecare, scad odata cu tendinta de a alege raul. Adica, bineinteles, sa faci rau este mai usor decat sa faci bine, nu presupune sacrificiul tau ci mai degraba al celorlalti.Prin efortul sau de a-L cunoaste si prin adorarea Lui, crestinul isi arata dragostea fata de Dumnezeu. El ajunge sa-L cunoasca pe Dumnezeu prin actele de cult si prin practicarea virtutilor teologice.Ca fiecare religie, crestinismul are anumite rituri si ritualuri prin care, practicandu-le il recunoastem pe Dumnezeu. Ele reprezinta un ansamblu complet de legaturi spirituale intre trup si suflet. Putinele zile pe care le putem dedica macar o data pe an spiritualitatii si comunicarii cu Dumnezeu azi nu mai sunt privite decat ca pe niste obligatii. Jertfa lui Iisus nu a fost o obligatie a lui Dumnezeu, ci mai bine spus o noua sansa pentru noi, oamenii. Acesta este modelul pentru noi crestinii si frumustea unei societati ideale nu consta decat in a ierta si a fi iertat.Albert Einstein afirma ca Dumnezeu nu joaca zaruri cu lumea. Numai omul, din prisma unui scepticism ereditar, gaseste refugiu in coincidente. Complexitatea omului este infinita dar limitata de imaginatia sa, ceea ce nu cunoaste incadreaza in multimea axiomelor ce ii permit sa functioneze, dar pe care nu le crede ci le accepta.Credinta este ca un leagan, iti da puterea sa urci si dupa ce cobori ai speranta ca mai poti urca din nou. Ideea este sa ai un punct fix la care sa te uiti, sa-ti intareasca credinta si vointa de a merge mai departe, sa ai pe cineva alaturi de tine care sa creda in tine si sa te accepte asa cum esti. Oamenii nu observa mai mult de 20 la suta din defectele tale, dar tot ei nu-ti vad nici 5 la suta din calitati, ci prefera sa-ti puna o masca la care sa se uite. Credinta nu se refera numai la Dumnezeu, ci si la capacitatea omului de a iubi, de a se dedica unui anumit lucru, de a-si sacrifica intr-un sfarsit existenta pentru cineva. Acest sacrificiu insa nu are intelesul pe care toti il atribuim unei obligatii, unei datorii fata de ceva sau cineva, el depaseste conditia existentei umane pe Pamant, se refera la a crea ceva care sa ne aduca aminte de inteaga viata, caci asta este si imortalitatea. Omul este o persoana sociabila ce poate crea legaturi informationale cu lumea. Independenta lui nu se reduce la a face ceva rau, ci la a face ceva bun, traim pentru a ne cunoaste si cunoastem pentru a trai, caci numai aceasta cunoastere ne inalta la rangul divin catre care toti tindem.Libertatea de a alege i-a fost daruita omului de catre Dumnezeu ca un dar si in acelasi timp ca o proba pe care el trebuie sa o treaca. Astfel el este vulnerabil in a gresi. Pe parcursul vietii omul este condus de propriile sale alegeri pe care le face si isi creeaza propriul destin pe care numai el si-l controleaza si in care devine propriul prizonier. De multe ori se intampla sa ai adevarul in fata, aproape, foarte aproape si sa nu-l vezi sau sa nu vrei sa-l vezi deoarece esti independent sa faci ce vrei, lucru care te face vulnerabil. Dar daca a gresi este omeneste, atunci atunci a invata este supraomeneste?Cultura omeneasca, tot ce a creat omul de la inceputurile veacurilor pana acum totul se invarte in jurul religiei si in jurul nostru. Timpul este si el un mic univers irepetabil din conditia sa irecuperabila. Totul pare sa fie o reflexie a omului in lume. Cand omul si-a cautat jumatatea, Dumnezeu i-a oferit-o pe Eva, cand omul a cautat eternitatea, Dumnezeu i-a oferit timpul ca sa aprecieze ceea ce are.Viata este, dupa cum spunea si Mircea Eliade, o continua cursa ca intr-un inel si o continua incercare de a gasi acea crapatura, iesirea. Toti ne invartim intr-un cerc care ne decoloreaza viata. Religia nu se refera numai la sensul care ii este atribuit cel mai adesea si anume cel de purificare spirituala. Ea ne coloreaza viata si ii ofera un scop. Iisus a schimbat vechea lege: “ochi pentru ochi si dinte pentru dinte…” cu “iubeste-ti aproapele!”. De-a lungul anilor in istoria omenirii au fost si poate vor mai fi razboaie intre oameni. Motivele sunt cu milioanele, dar la mijloc sunt vieti omenesti care nu-si doresc decat pace, linistea si speranta la ceva mai bun. In fata lui Dumnezeu toti suntem egali si prin unicitatea noastra ne remarcam, ne facem auziti.Afectivitatea unui om il face pe acesta capabil sa se deosebeasca de celelalte fiinte. Omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu cu posibilitatea de a semana cu El, a fost inzestrat cu tot ceea ce avea nevoie pentru a fi o faptura superioara, rationala, morala, in conformitate cu statul sau de stapan al Creatiei. Cum sufletul lucreaza prin trup, chipul lui Dumnezeu se extinde asupra trupului. Religia ofera posibilitatea de a trai altfel, de a vibra la anumite sunete, in ea se afla secretul vietii eterne. Oamenii au definit timpul si au facut ca moartea sa capete o nuanta tragica, pe cand ea este un lucru natural, fundamental vietii! Iubirea fata de aproape unifica oamenii si de aici rezulta caracterul sau social si dependenta de un mediu cu adevarat rigid, unde adevaratele valori umane inca mai sunt conservate in durata, intensitatea si expresivitatea sentimentelor.A fi om insemna a putea simti si altfel, printr-o prisma a sentimentelor, in care reflexia lor este redata in ceea ce suntem:
copiii lui Dumnezeu!
Ţintă Mihăiţă Clasa a XII-a B Colegiul “Naţional Mihai Viteazul”Slobozia*) Referatul cu acest titlu a fost prezentat in cadrul editiei a VI-a a Sesiunii de referate si comunicari ale elevilor din cadrul Colegiului National “Mihai Viteazul” Slobozia, organizata in data de 26 mai 2006.
