Voi cum votaţi?

Când am fost de referendum prin ţară am observat cel puţin 5 femei care ieşeau din cabina de vot şi arătau soţului pentru cine au votat. Cine şi cum votează? Nu pentru cine, dar cum. Răspunsuri de la lume auzite şi adunate.

1. Soţia votează cum votează soţul. Probabil în mare parte aşa votează lumea la ţară, doar dacă femeia nu e consilier, primar,  atunci situaţia este invers.

2. Părinţii votează cum le zice copilul. De regulă, femeile votează cum le spune copilul, care este student la Chişinău şi pricepe mai multe în politică. Tatăl este mai încăpăţânat şi votează cum vrea el.

3. Copilul votează cum îi spun părinţii. Mai ales la primele două alegeri. Prima dată pentru că nu pricepe prea multe, ori dacă prima dată votează cum vrea el (de regulă partide situate mai spre extremele eşicherului politic), atunci a doua oară îşi întreabă părinţii.

4. Votează pentru cineva, ca altcineva să nu ajungă la putere. La scară locală, pentru ca partidul preferat al vecinului, cumnatului, cumătrului să nu ajungă la guvernare, la scară mai mare, pentru ca să nu ajungă comuniştii la putere sau liberalii.

5. Votează pentru un partid pentru că acolo sunt părinţii, prietenii, rude etc.

6. Votează cum le zice liderul de opinie. Poate fi o personalitate publică sau o rudă, vecin de care lumea ascultă. El ori are cunoştinte în politică, ori citeşte mai mult (deşi asta nu prea se ia în seamă), ori are maşină şi casă, respectiv pricepe câte ceva.

7. Votul de simpatie. L-a cucerit şi gata. Fie prin mesaj, aspect fizic, fie prin echipă. Nu contează, orice detaliu mic l-a influenţat.

8. Votul din tradiţie. Votează în ultimii 10-20 de ani doar pentru un partid, pentru că într-o oarecare măsură partidul îl reprezintă.

9. Votul din inerţie. Chiar dacă partidul nu îi mai reprezintă interesele, îşi schimbă mesajul, poate chiar echipa, din inerţie este votat. Poate din lene, poate de a nu fi dezamăgit şi de alte partide.

10. Votează pentru că reprezintă tinerii, bătrânii, muncitorii, oamenii de afaceri sau intelectualii. O, hai să îi spunem votul de clasă.

11. Votul din confort. Atunci când te asociezi cu cei mai puternici, te simţi mai confortabil. Respectiv cand ai de ales între trei-patru partide, care au cam acelaşi mesaj, îl alegi pe cel mai mare (ca sa nu folosim iar „puternic”)

12. Ah, da. Răul cel mai mic. Găselniţa intelectualilor, care nu cred în politicieni, dar cred că sunt cetăţeni buni. Începi a tăia de pe lista cel mai rău, cel mai puţin rău şi tot aşa până ajungi la unul.

13. Votul de echilibru.

A)Chiar dacă ne place un partid, dacă ia prea mult nu este bine. Se vorbeşte acum de aroganţă. Păi iată, ca să nu devină un partid mult prea self-sufficient, noi doar am mai avut din astea, votăm pentru altul. Din Alianţă, Coaliţie, necomunist, dar altul.

B) Ajutăm un partid să treacă pragul electoral. AMN este câştigător la acest capitol. Mai ales când ne uităm la lista PD-ului, AMN-ul are tot mai mari şanse.

14. Votul după punctaj. Stabileşti o serie de criterii şi punctajul maxim. Aproape ca la miss. Din criterii pot face parte: liderul, echipa, mesajul electoral, platforma electorală, lista (nu până la 10, dar de uitat până mai sus), probabilitatea că va trece pragul electoral, politici pentru tineret (adaptat la fiecare categorie). Eu am zis că o să mai adaug comportamentul, hai să zicem, etica electorală. Asta eu am hotărât să fac. Cel mai probabil după ce o să mă uit la rezultate, o să încerc să îmi creez un vot de tradiţie sau o să aleg votul de confort.

Desigur sunt şi alte argumente. Voi cum votaţi?

P.S. A, da. Votezi, pentru că eşti numărul 101 şi speranţa moare ultima.

* Niciun cântec potrivit pentru postul ăsta n-am găsit.

Vlada Ciobanu