Nenorocire în Moldova: revin comuniştii!

Veşti proaste de la Chişinău. Proaste şi urâte. Ştiţi doar, am venit de curând de acolo. Peste oraş pare că s-a lăsat o atmosferă grea şi de plumb. Ca la Bacovia. Numai că în acest caz toamna nu are nicio vină. Problema este în cortina de fier care ameninţă să se prăbuşească peste Republica Moldova. Din nou. Vin alegerile, iar cu ele există un risc mare să revină la putere şi comuniştii.

Nici mie nu-mi vine să cred. Eram atât de optimist… E de rău, fraţilor. Am vorbit cu mulţi oameni: de la cetăţeni simpli, la jurnalişti care au o viziune destul de clară asupra vieţii politice. Toţi sunt pesimişti. Comuniştii intră în campania electorală puternici şi decişi să nu-şi rateze şansa. Pericolul este mai mult decât real. Voronin este mai tânăr şi mai sprinten decât toţi politicienii democraţi luaţi la un loc. În timp ce ultimii îşi omoară timpul în platourile televiziunilor, fostul “dictator” a luat la rând satele Moldovei. Bătrânul cu mintea tânără ştie: cu moldoveanul simplu nu ai cum să discuţi prin intermediul sticlei, al twitter-ului, al facebook-ului, al site-urilor. În faţa moldoveanului tehnologia politică occidentală trebuie regândită. Pe el trebuie “să-l minţi” în faţă. Orice canal interpus îl face să creadă că mesajul nu i se adresează.

Un singur exemplu. Vorbeam cu un taximetrist în drum spre casă. Omul este la pensie, dar banii nu-i ajung aşa că “pescuieşte” clienţii la gara auto. Cum vede dânsul dezbaterile publice? ”Se sfădesc politicienii între ei pe la televizor ca nişte câini”, mi-a spus sec şi sigur. Uite-aşa! Ce dezbateri? Ce expuneri de idei? Ce discuţii în contradictoriu? Nu-l privesc pe moldoveanul simplu. Toate aceste noţiuni au un singur înţeles cheie: “sfadă între ei”. Nu zic, este nevoie şi de dezbateri! Trebuie, însă combinate cu întâlnirea “face to face”.

Când îi vezi pe toţi analiştii politici care se dau de ceasul morţilor că lumea continuă să-l voteze pe Voronin… Îţi vine să râzi sau să plângi. Mai curând să plângi. Revin comuniştii, iar cu ei şi toate tâmpeniile cu care ne-au obişnuit: propaganda; cearta permanentă, când cu ruşii, când cu românii; blocarea site-urilor; arestări la comandă; băgarea pumnului în gura presei, tinerilor; discuţia seacă despre ce sunt moldovenii, moldoveni sau nemoldoveni. Cu siguranţă, dacă se întorc, comuniştii nu se vor lăsa duşi atât de uşor. Revoluţiile twitter sunt compromise din start. Nimeni nu va mai avea chef şi curaj să se pună pe direcţia bocancului aflat în slujba “statului”. Eu am emigrat deja! Voi?