Aveţi vreodată impresia că v-aţi trădat prietenii? Prietenii din copilărie, din liceu, din facultate, oameni dragi şi frumoşi cu care aveţi atât de multe impresii comune. Eu da. Aproape tot timpul când mă gândesc la frumoşii mei prieteni am în inimă acest sentiment al remuşcării. Asta pentru că nu comunic cu ei atât de des pe cât mi-aş dori. Pentru că înghiţit de mizeria zilei de azi, de mirajul strălucitor al zilei de mâine, uit de ei. Aşa-i trădez.
I-am reîntâlnit de curând. I-am revăzut. Nu s-au schimbat. Ochii nu mint. Ştiu că tânjesc după vremea de altădată, când eram împreună şi ne distram pe cinste. Ştiu pentru că şi eu tânjesc. Cum mai trece timpul! Mulţi s-au căsătorit. Cât de ciudat este să-i vezi oameni serioşi, la casa lor. Atât eu, cât şi ei suntem deja cu griji în legătură cu viaţa zi de zi. Nu mai dezbatem în care club să ne omorâm timpul şi nopţile.
Mariana şi Dorel s-au căsătorit aseară. Un cuplu frumos. Oameni frumoşi. O dragoste mare. Au dat o petrecere pe cinste. Din nou ne-am zbenguit, am ţopăit ca Ielele. Ca pe vremuri. Saşa şi Ion mai solizi, a se înţelege cu câteva kilograme mai multe decât îi ştiam. Shoes haioasă şi plină de umor, ca în zilele bune. Tania toată un zâmbet şi plină de energie, ca de obicei. Nadia, Serioja, la fel de îndrăgostiţi. Mai ţineţi voi minte cât de volnică era viaţa la facultate? Cea mai mare grijă era sesiunea. În rest tinereţe fără limite. Viaţa dădea afară din noi. O consumam fără remuşcări ca şi cum fiecare zi era ultima. Şi era. Ştiam că poate fi ultima din tinereţea noastră plină de voioşie. Şi acum suntem tineri, numai că grijile ne răpesc farmecul tinereţii.
Ce să zic, trădarea continuă. Am revenit şi sunt gata să lupt pentru ziua de astăzi, pentru mirajul zilei de mâine. Dragii mei prieteni, să ne auzim numai de bine. Mariana, Dorel, casă de piatră! Yuha-yuha-ha… Ştiţi voi mai departe.
PS: În această ordine de idei, Iulian şi Luminiţa, noii mei prieteni, casă de piatră şi vouă! Omul nu este bogat prin bani, ci prin prieteni.