Lloseanu
Jurnaliștii români și-au dat toată silința, măcar că n-au avut prea mult răgaz la dispoziție, să-și adune la timp documentația pentru a încropi articolele post-Nobel (oricum, ei intră numai pe net, care ziare băștinașe mai trimit corespondenți culturali astăzi? puține!). Vestea proastă alta e, și anume: că nici măcar câinele d-lui M. V. Llosa nu este de origine română!... Iar grădinarul, menajera, șoferul, până și mătușile decedate ale condeierului provin de pe alte meleaguri, de peste mări și țări, nici o legătură cu spațiul mioritic. Dezamăgire cruntă prin redacțiile patriei în acest an.Și-acum, între noi: Llosa e mai mare decât Nobelul tocmai primit. Poate că pe el, la 74, îl consolează. Pe mine, însă, nu. Nici nu mi-e lesne să uit cum a fost ținut, an de an, în anticameră. Cu câteva notabile excepții, numărabile pe degetele de la mâini și picioare, Nobelul pentru literatură a scos din nedrept anonimat - hrană pentru snobilimea livrescă, care citește cu prioritate ceea ce e bine ștampilat - autori obscurași, cu scriitură corectă, întocmită fidel după regulile universale ale creative writing.
Llosa vine și conferă el consistență și Nobelului, îl (re)umple el de conținut! Pe nedrept, zic. Nobelul nu-l merită pe Llosa. Că, la anul, se va da iarăși politic, presupun. Un alt obscuraș, călduț, corect, dar trecut temeinic prin Africa, cu o balenă salvată la activ; o feministă, un fost luptător în Brigăzile roșii, cu măcar treizeci de zile de închisoare (trimis acolo de-un regim de dreapta!); un roman cu titlul, ăăă, Guantanamo, de pildă: o carte „demascatoare”, despre umilințele aplicate unor teroriști umaniști, de treabă, care nici nu apucaseră să ucidă ca lumea, în închisorile secrete americane; „o privire profundă, din interior,” asupra capitalismului corupt și exploatator. Hm? Ce spuneți?
Sursa
2010-10-10 11:06:26