Zahir

Am dat peste ea în mașina unui prieten. Acesta din urmă își avea book reader-ul (alternativă pentru cei căror nu le place să citească cu ochii holbați în monitor, dar nici nu au bani destui încât să cumpere cărți) aprins la pagina 99 dacă nu greșesc. Am deschis și am citit câteva fraze, m-a intrigat. am întrebat ce carte e și a zis că e “Zahir” de Paolo Coehlo. Am dat la prima pagină și am început să citesc. Ce să zic? Cu greu prietenul cel al meu m-a desprins de ea

Am avut nevoie de 2 zile pentru ca să o citesc. Foarte multe idei interesante, care te fac să trasezi paralele între personajele romanului și viața reală. M-am convins că dacă îți dorești să cunoști mai multe despre om, despre relația între un bărat și o femeie, nu e neapărat să citești ghiduri și cărți științifice.

Cel mai mult mi-a plăcut acest paragraf:

“Zahir-atotputernicul părea că se naşte odată cu fiecare fiinţă omenească şi-şi trage forţele covârşitoare din copilărie impunând reguli care imediat vor fi respectate toată viaţa. Oamenii diferiţi sunt periculoşi, aparţin altui trib, râvnesc la pământurile şi la femeile noastre. Trebuie să ne căsătorim, să avem copii, să perpe-tuăm specia. Iubirea e mică, abia ajunge pentru o persoană şi fii atent — orice încercare de a spune că inima e mai încăpătoare, e considerată blasfemie. Când ne căsătorim, ni se dă voie să intrăm în po¬sesia corpului şi sufletului celuilalt. Aşa că trebuie să muncim pentru ceva ce detestăm, pentru că facem parte dintr-o societate organizată, iar dacă toţi ar face ce le place, lumea n-ar mai merge înainte. Trebuie să cumpărăm bijuterii — asta ne identi¬fică cu tribul nostru, la fel cum piercing-ul identifică un alt trib. Trebuie să fim simpatici şi să-i ironizăm pe cei care-şi exprimă sentimentele — să îngădui ca un membru să arate ce simte este un pericol pentru trib. Trebuie să te fereşti cât poţi să spui „nu”, fiindcă oamenilor le plac mai mult cei care spun „da” — şi asta ne permite să supravieţuim pe un teren ostil. E mai important ce gândesc ceilalţi decât ce simţim noi. Să nu faci niciodată scandal, poţi atrage atenţia tribului duşman. Dacă te porţi diferit, vei fi expulzat din trib, pentru că-i poţi contamina pe ceilalţi şi poţi distruge ceea ce a fost organizat cu atâta greutate. Tot timpul trebuie să ne gândim cum să aranjăm noile caverne, iar dacă nu ştim prea bine, să chemăm un decorator — care va face tot ce-i stă în putinţă să le arate celorlalţi că avem bun-gust. Trebuie să ne îmbrăcăm după cum cer revistele de modă, să facem dragoste cu sau fără chef, să ucidem în numele frontierelor, să lăsăm timpul să treacă re¬pede şi pensia să vină imediat, să alegem politicieni, să ne plângem de costul vieţii, să ne schimbăm piep¬tănătura, să-i vorbim de rău pe cei care sunt diferiţi, să practicăm un cult religios în fiecare duminică, sau sâmbătă, sau vineri, în funcţie de religie; acolo să cerem iertare pentru păcatele noastre, să ne umflam în pene pentru că ştim adevărul, să dispreţuim celălalt trib care adoră un zeu fals. Copiii trebuie să ne urmeze paşii, în fond suntem mai bătrâni şi cunoaştem lumea. Să avem întotdeauna o diplomă de la facultate, chiar dacă niciodată nu obţinem un post în ceea ce ne-au obligat să alegem drept carieră. Să studiem lucruri de care nu avem nevoie niciodată, dar despre care ni s-a spus că era important să le ştim: algebră, trigonometrie, codul lui Ham-murabi. Să nu ne întristăm niciodată părinţii, chiar dacă asta înseamnă să renunţăm la tot ce ne mulţumeşte. Să ascultăm muzică încet, să vorbim încet, să plângem pe ascuns, pentru că eu sunt atotputernicul Za-hir, acela care a dictat regulile jocului, distanţa dintre şine, ideea de succes, formele de iubire, importanţa recompenselor.”

Dacă ai avut răbdare să citești acest paragraf până la sfârșit atunci îți recomand să citești cartea întreagă – în caz dacă nu ai făcut-o deja