Păsările răpitoare din “pilda inimilor”

Este adevărat că atunci când citim un text este foarte greu să ne golim mintea de tot ce știm deja despre acel text.

Spun asta pentru că următoarele idei au pornit de la o idee pe care am auzit-o la fr. P. Negruț dar nu o scriu pentru că nu mi-o amintesc prea bine.

Când un om aude Cuvântul [...] și nu-l înțelege, vine Cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui [v.19]

Pilda nu ne lasă să credem că diavolul răpește sămânța din cauza a ceea ce face semănătorul (predicatorul, lucrătorul) sau a seminței (predica, cuvântul). Vina e a inimii.

Cum răpește diavolul Cuvântul? Cateva idei:

1. Prin interpretări fariseice [Matei 15:5] – interpretarea fariseică este o interpretare greșită, rea, care îi face pe oameni să nu se supună Cuvântului lui Dumnezeu. Ei presupun că anumiți oameni fac excepție de la împlinirea Cuvântului.

2. Prin negarea autorității Scripturii – ei spun că predicatorul e prea tânăr, neexperimentat, nu a trecut pe acolo, e păcătos – toate acestea pot fi adevărate însă Scriptura nu stă în picioare fiindcă e predicată de mari teologi ci pentru că e Cuvântul lui Dumnezeu.

3. Prin selectarea a versetelor – boala versetărită. Sunt unii oameni care citesc versete doar pentru a-i bubui și dinamita pe alții – de obicei aceștia scot versetele din context și le aplică cum vor ei. Alții aleg doar versete care le plac [Apocalipsa 22:18-19] – credem că religiile tradiționale se fac vinovate de acest păcat dar ori de câte ori ne alegem versete – facem la fel.

4. Prin punerea termenului de expirare asupra textului. Unii spun că V.Testament nu mai este valabil și aceasta este o mare prostie. Dacă ar fi așa ar trebui să purtăm la noi doar Noul Testament. Când ajungem la Noul Testament ei au, iarăși, texte care că nu mai sunt valabile.

5. Prin boicotarea semănătorului [Fapte 13:8]  Duhul de critică, de judecată, de bârfă, de critică nesănătoasă este originar din diavolul. Mulți creștini fac lucrări în asociere cu diavolul.