Atenție! Degradează civilizația umană! (partea a doua)

Continuare de la: Atenție! Degradează civilizația umană! (prima partea – degradarea teatrului)

Încep a doua rundă de prezentare a tineretului de astăzi (postmodernist) și a ceea ce se dorește a fi artă în secolul XXI.
Arta, în adevăratul sens al cuvîntului, așa cum se prezintă ea pură și plină de sentimente, dispare treptat apărînd o ciupercă murdară, îmbibată de nonconformism prostesc al tinerilor care vor să se evidențieze ca ceva unicat. Din păcate imaginația pseudo-scriitorilor de astăzi este atît de limitată, încît ei nu pot trece de nivelul inculturei de stradă, care de altfel este foarte cerută pe piață, deci logic aduce bani. Este cunoscut faptul că generația de astăzi este mult mai limitată în gândire, cu toate acestea apar din ce în ce mai mulți care doresc să se afirme, sînt dornici de slavă. Și ce pot face ei altceva decît să scrie prostii care atrag copilașii dornici de libertate mintală și afirmare?

Nu am văzut nici un om deștept care ar lua o carte sau un articol postmodernist pentru a-l citi cu nesaț și ar contempla imaginile ”minunate” care sînt expuse de autor. De ce? Deoarece ele nu există! Nu este artă adevărată, e o fotografie a celei mai mizerabile realități care se dorește a fi promovată drept realitate universală. Toți acești autori postmoderniști nu fac artă, ei pur și simplu iau realitatea individuală și încearcă să o expună drept universală. Nu se mai scrie ca Eminescu, unde într-0 poezie puteai găsi o mulțime de imagini artistice, să vezi o mulțime de situații, să simți trăiri expuse într-un mod deosebit. Ceea ce se ”produce” acum e pur industrial, e pentru o seară, e murdar și trecător. Se renunță la procedeele artistice în favoarea unei fotografieri, a unei descrieri vagi a ceea ce înseamnă incultură. Și pentru a nu fi contrazis de către oponenții romantismului, care cred opera marelui Eminescu ca fiind o aberație a unui mereu îndrăgostit ce nu gîndește rațional, uitînd defapt de operele sale filosofice și naționaliste, aduc drept exemplu și sumbrele poezii ale lui Bacovia, care deschid un imens ocean de imagini artistice pe care un posmodernist nu le poate niciodată reda prin îngustul său vocabular. Poeziile fără rimă și sens nu sînt o noutate, ba chiar sînt susținute și căutate. Ceea pe ce se bazează postmodernismul sînt faptele banale, fără de care această poezie nu există. Mi-a plăcut un gînd al unui blogger care a realizat și ce prostie este acest postmodernism, astfel citez: ”nu mă sensibilizează faptul cum se întoarce troleibuzul zece, cum mașinile merg pe sens giratoriu” și eu aș mai adăuga: cum stau la McDonald’s, cum privesc scările, cum șterg masa, etc. Se cred mari poeți cînd se adună la cenacluri obscure unde fiecare își citește prostia scrisă în acea zi și se aplaudă ca niște retarzi pe rînd, ca și în cluburile alcoolicilor anonimi ale americanilor.

Un simplu cititor ( 27 ani) dădea răspuns la întrebarea: ”- Totuși, ce părere ai despre poeziile de după 2000? – Poezia fără urmă de transcendent se numește lipsă de inspirație. Oricine poate face astfel de poezii, în care eul e pus în paranteze, mai ales ca au versuri albe: “Dă-te jos din curcuduș, că te calcă submarinul” Ceea ce a spus el e un adevăr indubitabil, și într-adevăr, acești ”scriitori” sînt lipsiți de inspirație… Asta nu e cultură, e o prostie.

Mihai Țîță
Cînd aveam 10 ani,
Încercam să arunc o minge de tenis
Pe ghetoul de vizavi.
Am mai crescut,
Fără să-mi dau seama ce fac,
Într-o zi am ajuns pe bloc
Cu prietenul meu Gabi.
Mi-a zis:
- Ia uite, bă!
Ce puțin e pînă jos!

Asta e artă, bravo! Fiecare bou se visează mare personalitate! Dar poezia e doar vârful icebergului, sînt unii ”deștepți” – Vakulovski (de exemplu) – care scriu adevărate cărți pline de incultură și amoralitate. Prostia e pe primul plan, iar imaginile dezgustătoare au menirea de a atrage atenția și compătimirea, ca astfel cei ce-l compătimesc să-i citească prostia. ”Tata era poponar bețiv iar mama curvă” – bravo ție, mă bucur că ai cu ce te ”mîndri”, speri că te vom plînge atît de mult încât vom fi în stare să-ți citim porcăria? Am încercat din răsputeri să citesc ”operele” prostiei – ”Pizdețul” și ”Letopizdețul” – însă nu am putut, de fiecare dată cînd începeam să citesc, creierul meu refuza să materializeze acea prostie și am renunțat… Am citit aproximativ o treime din prima, plus cîteva fragmente din comentarii și m-am îngrozit. Se încearcă a crede că prostia este calea spre faimă, și cu cît te prostești mai mult (aidoma prostituatelor) cu atît atragi mai mulți cititori și ești mai vestit. Însuși Vakulovski menționează că titlurile sunt puse pentru a atrage cititorii, după părerea mea titlurile sunt exact ceea ce a scris: rahat. Ceea ce se remarcă atît în parodia menționată mai sus, cît și în altele postmoderniste, este doza enormă de înjurături și cuvinte regionale, corcite, inventate de o sferă socială lipsită de cultură. Aceste scrieri nu doar sînt oribile dar și ne fac de rîs, citez din opinia unui critic: „În argoul narcomanilor basarabeni, pizdeț înseamnă „a te simți în ultimul hal“. Romanul rulează obositor și enervant asemenea argotisme. Rămîne regretabil faptul că editura nu a inclus un glosar al termenilor argotici (******, bulibuleator, dezîi, salaghi, pațani, gavniuc, gadina, vseo, ****, a se gruzi, pohmilește, gopnici) pentru cei de dincoace de Prut…” Artă, da? Am ajuns ca narcomanii să ne reprezinte?! Păi dacă asta se cere… Și cine generează cererea? Consumatorii care au nevoi, logic consumatorii tot sînt niște narcomani… Se vrea a crede că asta este literatură…

Să vedeți incultură și prostie în aceste așa zise opere, e același caz ca cu teatrul, e aceeași degradare:
„…i-am rupt chiloții, am strîns-o la perete și mi-am băgat **** în ea. Ea continua să mă respingă, să mă zgîrîie pe față, pe spate, să-mi dea palme. Stai în ***** mătii, că oricum te ***! Pîna la urmă a început să geamă, să mă pupe. [...] Cum **** mea, am întrebat-o eu atunci, mă lași asa să mă chinui să te violez și apoi îmi zici ce fain a fost? Și i-am mai ***** una în bot și am plecat“ Bravo!!! Cultură adevărată! Și cei ce susțin sub orice formă această cultură, nu se diferențiază cu nimic de autori.

Ar fi multe de spus, dar nu face să mediatizăm prostia, trebuie doar să tragem un semn de alarmă, degradează civilizația umană, iar noi am putea să o oprim, dacă nu am susține această degradare!

Va urma, probabil…

Sursa: Fabrica de reciclare a rebuturilor