Nu mai tin minte ultima data ...
Ma simt ciudat acasa in aceasta perioada. Ieri am realizat si de ce. Nu sunt obisnuita sa petrec toamna acasa. O stergeam din gara cel tirizu la inceput de octombrie in fiecare an. Este o stare interesanta. Nu am prins demult acest anotimp pe meleagurile moldovenesti (in ultimii sapte ani).Nu mai tin minte ultima data cind gradina lu' tata era atit de galbena, iar eu sa fug in fiecare seara si sa string mere de sub copaci. Aseara, tin sa zic, am mincat cel mai bun mar din viata mea - rosu, mare, dulce, cu gust de "acasa"
. "Este atit de bun" - ii tot spuneam mamei.
Nu mai tin minte ultima dimineata de acasa in care sa ies afara si sa-mi inghete degetele si nasul. De obicei inca era clad. Frigul adevarat il prindeam la Hirletz sau mai nou la Bucuresti (dar ce frig era acolo? adica unde puteam sa-l simt, daca aveam mereu acelasi traseu - camin, metrou, facultate - nici nu aveam timp pentru a ma gindi ca e frig afara). In schimb, acasa, e altfel. Inghet cu totul.Nu mai tin minte ultima zi in care am vazut oamenii din "rutiera" atit de grabiti la munca, inghetati si ei.
Nu mai tin minte ultima data cind am mers pe jos, in cizme si inca si pe tocuri, in Chisinau. Cred ca incep sa ma acomodez deja cu moda de aici :D Fetele daca nu sunt incaltate in ceva care sa "tocaie" nu sunt "modite".
Nu mai tin minte ... toamna acasa ... toamna in Moldova. Astazi e soare si parca nu mai sunt in vesnica depresie tomnatica. Astazi parca toamna e mai dulce, mai calda si mai plina ... plina de iubire.
Sursa
2010-10-07 11:49:00