Si Constantin Tanase despre Broscoii nostri…

Voi dezvalui un lucru ce nu-mi face placere sa il dezavalui. Si, sper, Constantin Tanase, nu se va supara. E de ajuns ca sint suparata eu pe el pentru cite neadeavaruri a scris despre mine. Chiar ma mir, de o bucata de vreme, cum de ma lasa in pace. Cred, insa, ca “nu e totul pierdut”.

Vreau sa mentionez, cu toata supararea mea pe el, ca il respect pentru curajul de ziarist. Sint si eu o bucatica de ziarist si imi manifest permanenta amaraciune legata de presa care nu a trecut in Opozitie fata de Putere. Tanase – mai asa, mai putin, mai greu, dar a trecut. Asta e garantia nevegetarii in practicile totalitare.

Dezvaluirea este urmatoarea: in ajunul alegerilor locale din 2007, cind am candidat si eu la functia de Primar al Chisinaului, fortata doar de colegii ce credeau ca puteam servi ca o locomotiva pentru CMC, am avut o discutie, la mine acasa, cu o buna prietena a mea si cu Tanase. Cit a durat discutia, neagreata total de pisicuta mea (carea a ramas o enigma pentru mine), nu am priceput esenta si scopul. Se spunea ca sint multi candidati la Primarie etc. Tanase nu a avut curajul a-mi spuna “retrage-te, ca vine altul!” Abia mai tirziu am priceput ca era vorba de “proiectul Filat”, inceput inca inainte de alegerile locale. Eu doream sa ma retrag, dar echipa nu mi-a permis, echipa care, ulterior, a plecat la Filat. Am facut, in acea campanie, contrar, insa, vointei echipei plecate ulterior, totul ca sa colaborez cu Filat si sa ii opresc si pe colegii mei, chiar astia amintiti, sa nu-i amintim lui Filat public faptul ca l-a instalat, si el, pe satrapul Voronin la putere pentru inca patru ani. O stiu colegii, inclusiv Anatol Taranu.

Mai spun doua lucruri: 1. Snt perfect de acord cu Tanase (am spus-o, repetat, si eu) ca politicienii verzi, imaturi, dar extrem de orgoliosi, tocmai dupa principiul “prostului nu ii e destul, daca nu e si fudul” (la noi ii spune, mai modern, acestei fudulii “autosuficienta”), ard repede si iremediabil. Nu dau un sir aici. 2. Din pacate, acestia nu inteleg faptul ca presa, cei ce ii critica le fac un bine, de aceea se razbuna. Eu am patit-o si o patesc din plin. Si, cred, o voi mai pati, avem deja semnale de interes periculos fata de PNL din partea broscoilor de la Putere.

De aceea, repet, il respect pe Constantin Tanase, ca incearca sa nu coboare statutul presei libere, spre deosebire de vacile sfinte ale jurnalisticii, care sint niste lingai ordinari… Cit despre ce scrie el in articolul de azi din “Timpul”, sint aspecte invocate de mine permanent, care imi aduc, insa, o gramada de insulte pe blog… Eu le rabd, stati linistiti. Urma alege.

Constantin Tanase: “Broscoii politici de pe Bac si Boul din fabula”

De pe: http://www.timpul.md/articol/broscoii-politici-de-pe-bac-si-boul-din-fabula-16354.html

Tin minte, in copilaria mea, cand un parinte ajungea la culmea rabdarii, ultima sentinta pe care i-o arunca in fata copilului obraznic era urmatoarea: eu te-am facut, eu te mantui! Bineinteles, nu-l mai „mantuia”, dar daca totusi punea mana pe vinovat, treaba nu ce termina fara violenta si fara, cum spunem noi astazi, incalcarea brutala a drepturilor copilului. Deoarece aceasta sentinta a fost rostita de cateva ori si la adresa mea, m-am gandit adanc la ea si de fiecare data le-am dat dreptate parintilor. Cu mintea mea de atunci, neafectata de diferite conventii internationale privind protectia copilului, chiar daca nu eram de acord cu sentinta, le recunosteam parintilor dreptul de proprietate totala asupra mea – sunt al lor si au dreptul sa faca cu mine ce doresc…

Indiscutabil, nu exista un paralelism perfect si total intre cazul evocat si cel la care ma voi referi in continuare, iar in continuare ma voi referi la premierul Vlad Filat. Mai multe persoane m-au vizitat zilele acestea, rugandu-ma „pana la pamant” un singur lucru: nu-l ataca, te rog (pana la pamant), pe Vlad (Filat). Le explic vizitatorilor mei ce inseamna a ataca, le aduc dovezi ca eu nu l-am atacat niciodata pe Filat, ca, ziarist fiind si scriind in fiecare zi, nu puteam (nu pot) sa nu-l vizez in unele contexte, unde mai pui ca multe din actiunile lui sunt taxabile suta la suta. I-am rugat pe aparatorii lui Filat sa citeasca si ceea ce scriu alti ziaristi, care nu-i sunt dusmani lui Filat, sa asculte ce vorbesc oamenii in strada, acei oameni care au lucrat si au votat pentru Filat. Le explic vizitatorilor mei ca eu, sincer, nu inteleg multe din actiunile lui si ii intreb ce a cautat Filat cu un buchet de trandafiri pe 24 august la Memorialul „Eternitate”, cand chiar nici M. Lupu nu a mers acolo, de ce nu a fost invitat la inaugurarea rutei Chisinau-Odesa ministrul de resort Salaru, de ce a provocat scandalul cu asumarea raspunderii guvernului, de ce ii „inteapa” pe romani, amintindu-le despre necesitatea semnarii Tratatului de baza, de ce a pornit circul acesta cu „lipsa cvorumului in guvern”, de ce in permanenta cauta sa-i „cotonogeasca” si sa-i puna in situatii idioate pe colegii sai de Alianta s.a.m.d., s.a.m.d. Ii intreb franc: lumea nu-i proasta, lumea doar vede si intelege ce se intampla si voi oare nu vedeti? Vizitatorii mei ridica din umeri, se uita cu ochi vinovati la mine si recunosc: da, ai dreptate, dar totusi lasa-l in pace, nu-l mai atinge, pentru ca, daca-l critica altii e una, dar cand scrii dumneata – e alta treaba… Si apoi, ati fost prieteni si mai exista si dl Alexandru…

Cunosc foarte bine acest refren – unii il canta de vreo doi ani de zile. Nu o singura data mi s-a imputat „lipsa de obiectivitate” din cauza ca fiul meu face parte din echipa Filat… Putini au inteles ca nu exista niciun fel de „conflict de interese” in cazul dat: fiecare dintre noi, la locul lui, ne facem datoria – eu ca ziarist, el ca membru al guvernului Filat. Nu neg, a existat un grad sporit de toleranta, pe care mi-a dictat-o bunul-simt. Dar aceasta toleranta nu poate depasi niste limite, fapt ce m-ar desfiinta ca ziarist. Admit, asa este, sunt multi carcotasi, invidiosi care au tot interesul sa-l denigreze pe Filat. Dar nu toate sunt povesti, cand absolut din toate partile ti se spun unele si aceleasi lucruri despre vanitatea stupida si orgoliul necontrolat ale premierului Filat, despre dispretul deschis pe care-l manifesta fata de oamenii de care nu mai are nevoie – oamenii care si-au pus obrazul in campania electorala si l-au „spalat” de acel 4 aprilie 2005! -, despre apucaturile lui despotice si „monarhice” si slabiciunile lui pentru stravechea arta a intrigilor si jocurilor de culise.

Recunosc, am admirat si eu la inceputuri duritatea tanarului premier, fiind convins ca tara are nevoie in aceste momente grele de o mana tare, de un om cu caracter. Cu timpul insa, am inceput sa observ cu ingrijorare in actiunile lui altceva decat duritate barbateasca si caracter. Nu dezvolt subiectul aici si acum pentru ca tema de azi e alta. Da, recunosc, am participat si eu la „spalarea” lui Filat si lansarea lui pe actuala orbita politica, serios orbita de ambitiile lui exagerate. Imi fac mea culpa in sensul ca am tacut prea mult… Sper insa ca nu definitiv… de mult. Am invocat pedagogia care se aplica in satele din lunca Prutului in anii copilariei mele, pedagogie care culmina cu sentinta „eu te-am facut, eu te mantui” nu pentru a o extrapola la relatiile mele cu premierul Filat; nu (numai) eu l-am „nascut” si n-am dreptul moral sa-l „mantui”, chiar daca as putea. Problema e alta si e mai adanca – de ce se intampla ceea ce se intampla, de ce o mare speranta a politicii moldovene, cum a fost Filat, incepe sa se spulbere, lasand in urma deceptii si ura fata de politica si politicieni? Noi nici nu realizam cat de mult a avut de pierdut R. Moldova din cauza unor politicieni loviti de boala pe care unii, mai culti, o numesc „ridicarea urinei la cap”.

…Imi povestea ieri o cunostinta despre impresiile sale de la recentul Congres al PL. Am parasit congresul, zice, pentru ca mi-au displacut profund laudele exagerate si zgomotoase la adresa liderilor acestui partid. Nici Ghimpu, nici Chirtoaca nu au nevoie de asemenea laude si lingusiri. Ne-am ars de atatea ori cand am facut napoleoni din oameni talentati, i-am zeificat pana i-am distrus. Da, liderii au nevoie de sprijinul nostru, dar nu de adulatii tribale, liderii nostri sunt colegii nostri, fratii nostri intru idee, dar nu monarhi in fata carora trebuie sa ne roadem genunchii. Da, presa democratica n-a avut alta solutie morala decat sa salute si sa sprijine lansarea PLDM, mai apoi sustinerea Opozitiei unite, dar aceasta nicidecum nu inseamna ca ”s-a cununat pe vecie” cu acest partid, cu liderul lui si trebuie sa inchida ochii cand lucrurile iau o alta turnura. Am ferma convingere ca astazi cu adevarat e responsabil in fata societatii si cu adevarat nu-i vrea raul premierului Filat doar acel care-i spune acestuia, cinstit in fata, ce crede. Nu ne putem juca cu focul, participand prin tacerea noastra la nasterea unui nou „tatuca” al poporului. Acest pericol exista si eu vad datoria mea morala de a vorbi despre el, dar nu de a culege un pufusor de pe reverul premierului spunandu-i: O, majestate, cat de mare esti tu si cat de mic sunt eu. Suporta-ma o clipa sub umbra ta mareata!

Regret sincer si o tratez ca pe o nereusita a mea personala situatia creata in Alianta, cand toti cei trei lideri ai ei au devenit dusmani ai lui Filat. Ma minunez, de cat talent a dat dovada Filat, cum de a reusit, doar intr-un an de zile, sa-i porneasca pe toti impotriva lui? Nu-i absolvesc de pacate nici pe ceilalti lideri ai Aliantei – de multe ori toti sunt o apa si un pamant, dar de la cel care vrea multe se cer multe! Filat, vede toata lumea, a vrut si vrea mai multe, de aceea i se si cer mai multe…

Materialul de astazi nu este nicidecum „un atac” la adresa lui Filat. O spun clar pentru toti prietenii mei. Am punctat niste idei, la care face sa ne gandim cu totii, dintr-un motiv foarte serios: nu sunt dusmanul lui Vlad Filat. Dusmanul lui as deveni atunci cand as spune despre el alte lucruri, cand i-as telefona in fiecare zi sa-i spun ce mai zic unii despre el si cand l-as ruga sa ma suporte si pe mine o clipa sub umbra sa mareata. De aceea, nu-l „scot din suflet ca pe o greseala pe care n-am stiut-o la-nceput”, cum se zice intr-o romanta, si-l asigur pe Vlad Filat ca, atunci cand nu va mai fi premier si nu-l vor mai asalta cetele de culegatori de puf de pe revere regale si amatorii de a sta la umbra lui mareata, tot la mine va gasi un cuvant sincer de consolare si incurajare.

P.S. Titlul articolului („Broscoii politici de pe Bac si Boul din fabula”) nu-l vizeaza pe Vlad Filat, ci vizeaza un fenomen, o stare de lucruri reprobabila din politica noastra. Sa intoarcem privirile inapoi si sa vedem cati tineri talentati au ars pe rugurile politicii moldovene doar din cauza ca, neimpacandu-se cu statutul si dimensiunile de broscoi, date de Dumnezeu, se umflau, visand sa ajunga mari, ca boul din fabula. Cu ce s-a terminat tentativa – o stim cu totii.

P.P.S. Domnule prim-ministru, daca, dupa lectura acestui articol, n-o sa sariti de pe scaun, intreband cu voce tare „Ce mai vrea si bou’ ista de Tanase de la mine?”, dar veti ramane calm, ca un barbat puternic, si veti cadea adanc pe ganduri, sa stiti ca aveti viitor politic. Astfel, nu eu, dar dumneavoastra decideti asupra acestei chestiuni, a unei chestiuni care ne priveste si pe noi, prostimea, dar si pe dumneavoastra… (c.t.)