imi place toamna

Ieri a intrat o colega la mine in birou si fara niciun fel de introduceri mi-a aruncat un foarte trist “urasc toamna. urasc ploaia”. Eu, cum sunt acuma in perioada mea de iubire vesnica , incerc s-o inveselesc cu un “dar uite ce culori, uite ca se face vinul” … “Nu. Urasc toamna”.

Pentru mine, toamna inseamna inceput. Toamna incepeam scoala. Ne revedeam, mai mari, mai “intelepti”. Toamna aveam haine noi. Toamna “se numarau bobocii” . Toamna aveam mere gustoase, struguri, nuci, dovleci. Toamna aveam crizanteme. Toamna aveam iarmaroace la scoala, unde aduceam aranjamente din flori, frunze, fructe si legume. Le asezam in cosuri frumoase, artizanale, pe prosoape tesute de bunicele noastre. Toamna aveam cele mai frumoase alei si parcuri. Cel mai frumos oras.

Cum poate cuiva sa nu-i placa toamna? Cu mirosul ei. Cu ploaia ei. Sa te cuibaresti intr-un loc caldut, cu un ceai aromat si o carte buna. Sa te uiti pe geam cum ploaia spala strazi, geamuri, amintiri. Cum sperie oamenii, le aminteste ca sunt doar oameni … Chiar si atunci cand tuna sau fulgera (cand si eu inchid strans ochii, ca tot omul :)) – ma gandesc ca asta e modul in care natura ii aminteste omului ca sunt lucruri pe care nu le poate controla. Bine, stiu de la orele de fizica de ce tuna si de ce fulgera :) … dar, eu am explicatiile mele personale pentru tot.      

Imi place sa adorm cu sunetul ploii. Adorm linistita. Stiu ca ploaia va sterge orice urma de regret sau suparare.  

Imi place toamna.