Legionarismul – adevăratul internaţionalism

Procesiunea de inmormantare a lui Mota si Marin

Unii au fost extreme de revoltaţi când m-am referit la legionarism ca la o doctrină internaţionalistă, nu naţionalistă sau exclusiv românească. Acest lucru se întâmplă din cauza că cei care pretind a fi simpatizanţi ai legionarilor, acceptă doar un fragment din istoria Mişcării, nu întreaga evoluţie şi direcţia de dezvoltare ai acesteia.

Orice curent de gândire este dinamic, orice mişcare socială este dinamică. Ele se află într-o permanentă schimbare, odată cu schimbarea din societate, dar şi odată cu maturizarea purtătorii acestui curent de opinie.

Codreanu şi-a început activitatea în calitate de anticomunist, apoi antisemit, naţionalist, pentru ca în cele din urmă să lase toate aceste aspecte pe ultimul plane, în favoarea ideii centrale de Omul Nou.

A zice că ideea „Omului Nou” este una pur românească, iată adevărată blasfemie. Da, teritoriul unde iniţial urma să fie dată lupta, este România, însă modelul „omului nou” era destinat nu doar României, ci întregii lumi. În caz contrar, moartea celor doi martiri în Spania (nu în Români!): Ion Moţa şi Vasile Marin ar fi zădarnică.

Se cunoaşte faptul că urma să fie scris volumul doi al lucrării „Pentru legionari”, în care Căpitanul urma să vorbească mai detaliat despre problemele sociale şi ideea Omului Nou. Din păcate, această frumoasă intenţie nu i-a fost dat să se realizeze. Moartea prematură a lui Corneliu Codreanu a întrerupt acea frumoasă evoluţie ideologică. Din acest motiv, Corneliu Codreanu a rămas în istorie (în mod absolut greşit) cu o imagine de „naţionalist”, „antisemit”, nu ca un ideolog şi revoluţionar internaţionalist, care era pe cale de a oferi lumii o viziune integrală asupra lumii absolut nouă şi originală, numită „socialismul naţional-creştin”.

Este important de notat că Mişcarea Legionară nu era una exclusivistă din punct de vedere etnic. În rândurile sale au activat cu succes membri de diferite naţionalităţi: ruşi, bulgari, sârbi, ucraineni, greci, iar Capitanul avea prieteni chiar şi printre evrei.

Spre deosebire de alte curente naţionaliste din Europa, legionarismul a reuşit să ofere un model cu adevărat internaţionalist şi universalist al luptei împotriva sistemului politic şi economic modernist.

Anume legionarismul a devenit unica şi adevărata concepţie a internaţionalismului sănătos, spre deosebire de internaţionalismul liberal şi comunist, care în pofida faptului că folosesc un termen care are la  rădăcină cuvântul „naţionalism”, neagă orice importanţă a entităţilor naţionale.

Adevăratul inter-naţionalism presupune valorificarea potenţialului creator a fiecărei naţiuni şi solidarizarea popoarelor în jurul acestei idei, iată de ce doar legionarii au ştiut să ofere o concepţie internaţionalistă, în sensul deplin al cuvântului.