SĂ VOTĂM „CANALIA LIBERALĂ”
SĂ VOTĂM „CANALIA LIBERALĂ”Citeam în ultimul număr al revistei „L'espresso” articolul lui Romano Prodi „Al futuro chi ci pensa?”, scris pentru prezentarea cărții lui Edmondo Berselli „L'economia giusta”. Se vorbește în acest articol despre capitalismul modern, despre criza care l-a scuturat din rădăcini, despre rolul statului în controlarea economiei de piață libere. Zice Prodi că, pe timpul când abia își începuse studiile sale economice, raportul dintre salariul unui manager și salariul unui simplu muncitor era de 40 la 1; iar când spuneai lucrul acesta în public, lumea sărea în picioare de indignare. Astăzi raportul s-a schimbat, e de 400 la 1, dar nimeni nu se mai revoltă. Ideea lui Prodi, și mai în general a tuturor partidelor de stânga europene, este aceea de a face să intervină statul în economia de piață, în așa fel încât să fie create niște mecanisme eficiente de redistribuire socială a bogăției și de ținere sub control a tendințelor autodistructive ale pieții. Și după cum s-a văzut în timpul actualei crize economice globale,intervenția statului în economie s-a dovedit a fi nu numai o idee subversivă a blestemaților de comuniști, ci și un remediu la care au făcut apel cele mai liberale și mai capitaliste guverne.
Citindu-l pe Prodi, m-a dus gândul și la Moldova mea. Se discută oare la noi, în cunoștință de cauză, despre aceste posibile căi, de stânga ori de dreapta, ale dezvoltării economice a țării? Nu am prea observat. Cele mai progresiste publicații, posturi de radio și televiziuni îi transmit cetățeanului următorul mesaj: capitalismul e practic identic cu democrația și este bun; comunismul a însemnat totalitarism, dictatură, deportări, stagnare economică, deznaționalizare; comunismul prin urmare e rău. Mesajul însă nu este nuanțat; nu i se spune omului că da, este el bun jocul ăsta de-a capitalismul și democrația, dar numai dacă sunt vrednici jucătorii, de altfel se poate transforma cu ușurință într-o adevărată porcărie. Și nimeni nu are grijă să dea o explicație plauzibilă simplului fapt că bunăstarea socială în timpul Uniunii Sovietice a crescut cu niște ritmuri fantastice, dar oamenii țin foarte bine minte lucrul acesta.
De ce, m-am întrebat, lupta ideologică în Republica Moldova este atât de generică, atât de slab nuanțată?
Pentru că, am încercat să-mi răspund, viața determină gândirea, și nu invers, după cum zicea și bătrânul Marx. Tu vrei partide de dreapta și partide de stânga, și o luptă ideologică crâncenă pentru fiecare lege adoptată, pentru fiecare hotărâre luată de guvern. Dar adă-ți aminte că partidele reprezintă clasele, ori, pentru ca să mă exprim mai blând și mai puțin marxist, grupurile sociale. Avem noi în Moldova clasă muncitoare? Nu, domnule, pentru că nu avem industrie. Produsul nostru intern brut e sub nivelul anului 1969! Noi nu avem de fapt nici capitaliști. Milionarii și miliardarii noștri nu-s industriași, ci speculanți ordinari, care s-au îmbogățit pescuind în apele tulburi ale tranziției. Moldova de fapt nici criză n-a avut, cum poți să intri în criză dacă îți lipsește economia? Tocmai de aceea liberalii moldoveni nu reprezintă interesele capitaliștilor adevărați; sub eticheta de liberal poți găsi intelectuali emancipați și liberpansiști, tineri frondeuri, profesori care privesc cu un infinit dispreț la comuniștii inculți și neciopliți, dar și orice soi de oportuniști. Toată această așa-zisă adunătură liberală emite un mesaj confuz, contradictoriu: pro-european dar și naționalist, de maximă libertate economică dar și de solidaritate cu „oropsiții sorții”. Mesajul comuniștilor, care se află de partea opusă a baricadei, este și mai confuz. Așa cum aceștia nu au în spatele lor detașamentele bine organizate ale clasei muncitoare din fabrici și uzine, nu s-au putut baza decât pe rămășițele sovietice ale acestei clase, pe pensionarii sărăciți, pe țărănimea incultă și conservatoare; de aceea comuniștii nu au luptat și nu luptă pentru niște drepturi sau privilegii sociale. Ei au luptat și luptă contra: contra limbii române, contra unirii cu România, contra partidelor care le încurcau să ajungă la putere. Odată ajunși, au împărțit țara după bunul lor plac, s-au îmbogățit și ne-au izolat de România și de Europa. În această toamnă, la alegerile parlamentare din 28 noiembrie, li se va oferi o nouă șansă.
Așadar, ideologiile și partidele care operează (ca să nu zic bântuie) în Moldova sunt în mare parte „forme fără fond”. Și există pericolul ca să fie manipulate din umbră de cei care dețin sacul de bani. Doar treptata dezvoltare economică a țării și apariția ca urmare a acestei dezvoltări a unor formațiuni politice care ar reprezenta cu putere diferitele segmente ale societății ar putea să „umple” aceste forme și să ne ofere o viață politică și spectacole politice interesante. Dar pentru a ajunge la așa-ceva, urmează să alegem răul cel mai mic și să-i votăm, chiar strâmbând din nas, pe cei pe care Eminescu îi poreclea „canalia liberală”. Iar mai apoi să muncim cu încrâncenare pentru a planta livezi, a construi drumuri, fabrici, uzine.
Sursa
2010-10-04 09:33:40