Cum puterea democrată dă apă la moara opoziţiei comuniste

Alianţa pentru Integrare Europeană  şi opoziţia actuală seamănă tot mai mult  cu doi copii care se tot ceartă şi abia se aşteaptă la colţi pentru a se taxa dur. Numai că spre deosebire de opoziţie care lucrează tot mai mult în întuneric utilizând toată puterea şi forţa de a minţi oamenii, Alianţa dă dovadă de o imaturitate politică specifică doar nouă moldovenilor. Astfel cum se explică faptul că o decizie a uneia din părţile componente ale acestei Alianţe face să fie subiect de discuţii aprinse, pe alocuri presurate cu jigniri pe la mai toate posturile tv. Iar acest lucru le convine de minune comuniştilor, care bat din palme pentru apa turnată de actuala guvernare la moara opoziţiei în ajun de alegerile parlamentare. Actuala guvernare în anul în care au condus destinele ţării a fost implicată în mai multe scandaluri, care au deteriorat dur credibilitatea acestora. Pentru Moldova ar fi benefic ca Alianţa să se întâlnească din nou în viitorul legislativ, dar mă tem să nu fie o dorinţă iluzionistă având în vedere relaţiile bazate pe spiritul competitiv  între cele patru părţi componente ale Alianţei.

Scandalul AIE la final de mandat  a fost cauzat de modificările la Legea bugetului pentru anul 2010, potrivit cărora urmează să fie alocate suplimentar pentru nevoi sociale circa 400 milioane de lei. Cabinetul de miniştri şi-a asumat răspunderea pentru aceste modificări cu riscul  de a fi demis, lucru care nu s-a întâmplat pentru că şi activitatea legislativului s-a sfârşit. Guvernul condus de Vlad Filat a mers la această acţiune asumânsu-şi unele riscuri. De la acela de a folosi guvernul în scopuri electorale de partid până la acela de a submina Alianţa pentru Integrare Europeană. Dar dacă vom face o analiză a unicului an de guvernare a acestei Alianţe vom vedea că toţi cei patru lideri ai actualei guvernări au mers la lucruri care pot fi catalogate drept  interese personale de partid, deşi au avut şi un caracter social benefic. Îmi este interesant cu cine se consulta preşedintele interimar Mihai Ghimpu când din decoraţia cu medalii a făcut  o obişnuiţă, sau când a luat unele decizii fără să se consulte cu ceilalţi lideri ai Alianţe? Poate avea şi dreptate să nu  o facă, atâta timp cât în calitate de şef de stat, fie şi interimar poate lua decizii de sinestătător având  autoritatea necesară. Sau cum poate fi calificat gestul Partidului Democrat de a ieşi în mod demonstrativ  de la şedinţa parlamentului doar pentru că un proiect de lege nu le-a fost pus pe ordinea de zi? Oare acest lucru nu a fost , vorba lui Marian Lupu, un „egoism politic”? Şi cine primul din aceşti lideri a dat lovitura de graţie, pentru  a acumula dividente politice? Cetăţenii au văzut lucrurile cum au fost, pentru că chiar ei, aceşti lideri,orice problemă din interior, aveau grija să o scoată în public prin intermediul presei. Nu este corect şi nici etic, ca o neânţelegere în familie, aşa cum pretindea că este Alianţa  preşedintele interimar, să se denigreze public. Or, comuniştii exact de acest lucru se feresc, chiar dacă faptele care le fac ei sunt mult, mult rele,  nu le scot în presă dând impresia unui partid puternic. Un lucru iese în evidenţă, partidele din Alianţă şi-au promovat mereu interesele proprii având în vedere alegerile anticipate.

Nu vreau să justific acţiunea premierului Vlad Filat dar  ultima reacţie a celorlalţi lideri  la adresa şefului executivului  a fost una cât se poate de reflexivă şi intuitivă şi nu a fost gândită la rece. Pentru că aceste modificări au fost votate şi aprobate de înregul executiv, care aparţine la fel Alianţei. Prin urmare nu înţeleg supărarea excesivă de care au dat dovadă unii, alimentând astfel încă o dată moara comuniştilor.  Un proverb biblic spune „nu te grăbi să te iei la ceartă ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci”, tocmai acest lucru mă tem să nu îl regrete cei patru lideri ai Alianţei imediat după alegeri.

Blendarencu Radu