vise,coşmare şi teroare de noapte.

tema postului mi-a fost inspirată de un referat pe care l-am pregătit şi l-am răspuns astăzi la psihologie.

şi totuşi e o denumire alegorică.

aş fi vrut să vorbim de unele vise,pe care totuşi le visăm în realitate.aş fi vrut să vorbim de unele coşmaruri care ne fac viaţa mai întunerică.aş fi vrut să vorbim de teroare unelor nopţi pe care ne este frică să le cedăm amintirilor.

e absurd,să crezi că nu poţi transforma această frică într-un vis lucid?(vis în care sunt conştienţi că visăm).îmi place cînd viaţa mă uimeşte.mă orbeşti cu o acadea,iar mai apoi mă alintă cu un întreg magazin de patiserie şi dulciuri.

acadeau nu-mi se mai pare atît de dulce,pe cînd în magazin am totul şi aproape nimic.

niciodată nu vi s-a întîmplat să fii conştient că logica şi inima chiar îşi bat joc de tine,ba chiar se bat între ele,şi nimeni nu  cedează?ştiu,veţi spune că e absurd.dar totul a acaparat o realitate atît de confuză.

ştiu acum nu orice ar înţelege despre ce breduiesc eu acum.dar cine a simţit astfel de incertitudine,ştie prea bine.

şi ştii prea bine că nu ai nevoie de vise,ba chiar te mulţumeşti cu un coşmar,pentru că crezi că îl vei conduce tu pe el şi nu el pe tine.

dar nu uitaţi,că şi cele mai groaznice coşmaruri şi terori te pot trezi într-o realitate de vis.

30 sept