Lupta cu fantomele şi problema naţională in Republica Moldova
Deja de multi ani de zile, in Republica Moldova se duce o luptă. Lupta aprigă şi crâncenă cu … comunismul. Să vedeţi, ruşine naţională, ba mai mult, europeană, Moldova ar fi rămas unicul stat european cu o guvernare “comunistă” la putere. Până in iulie 2009…
de moldnews.eu
Mass-media europeană, ce îşi aminteşte de Moldova doar când acolo se încep bătăile de strada sau alegerile parlamentare, scrie ca opoziţia pro europeana a înlăturat de la putere comuniştii (care, prin deducţie, ar fi anti-europeni). Sigur ca unui jurnalist ii mai plăcut să scrie despre nişte comunişti autoritari înlăturaţi de la putere, decât despre conflictele intre doua grupări politice moldoveneşti locale fără mari deosebiri in esenţă, in lupta lor pentru putere şi resurse administrative.
“Comuniştii”, in viziunea majorităţii poporului simplu european, ar fi trebuit să fie văzuţi ca roşii şi rai, cu ostaşi şi agenţi deghizaţi la fiecare colt de strada, şi cu portretul lui Lenin şi Stalin in toate cabinetele şi pe străzi. Aceeaşi imagine încearcă să creeze şi adepţii partidelor “liberale”, atât in occident, cat şi in capul propriu.
Clişeul de comunist securist şi pro-rus moldovenesc, in mare parte este falsa. Însă nu complet.. Să vedem doar despre ce este vorba.
“Comuniştii” sunt ca atare membrii Partidului Comuniştilor din Republica Moldova – PCRM. Sunt mai multe mituri despre acest partid.
Primul, şi cel mai mare mit este ca ar fi un partid …comunist. Este mai degrabă contrarul. A propos, ash vrea să evidenţiez in denumire “Partidul Comuniştilor”, şi nu “Partidul Comunist”, diferenţă poate nu prea bătătoare la ochi ca forma, însa substanţială ca idee. PCRM practic nu promovează idei comuniste clasice. Din contra, in timpul aflării sale la putere a dus o serie de reforme liberale, privatizare, micşorarea la unele categorii de impozite, simplificarea considerabila a procedurilor de deschidere a noului business, etc. PCRM a continuat reformele agrare, a iniţiat proiectul staţiilor tehnice pentru gospodăriile ţărăneşti individuale. Pe baza analizei situaţiei anilor 2008-2009 Banca Mondiala a plasat Moldova pentru prima oara pe locul 8 printre 10 cele mai reformiste state din lume. De altfel, felicitările administraţiei Băncii Mondiale şi premiul bănesc au fost acordate deja noii administraţii Moldoveneşti “liberale” in 2010, după ce raportul băncii pe anii precedenţi a fost făcut public.
Un alt mit este ca ar fi pro-rusi. Iarăşi, este mai degrabă contrariul. Administraţia Ruseasca ajunsese la o criza serioasa in relaţiile Moldo-Ruse cu “comuniştii”, pan într-atât, ca blocase importul de vinuri in Rusia, sub pretextul “identificării acolo a unor substanţe toxice”. Aceeaşi se poate spune şi despre eşecul diplomaţiei Ruse de a pune in realizare planul “Kozak” de reglementare a diferendului Transnistrean, ce practic oferea regiunii de est a Moldovei cale legala de recunoaştere a independentei acestei regiuni separatiste. Se spune ca asupra acestei decizii au influenţat elemente din administraţia Americana. “Comuniştii” nu au oficializat limba rusa ca limba de stat, sau nu au înaintat Moldova in spaţiul economico-politic Rusia-Belarus, cu toate ca ambele promisiuni erau parte a programului sau electoral din 2001, şi alegătorii rusofili au fost decepţionaţi de lipsa mişcărilor in acest sens. Mai mult, deputaţii PCRM şi actualmente se pronunţă contra încercărilor de a oficializa limba rusa ca limba de stat. Multi rusofili sunt de părere ca PCRM nu doar a contribuit la oficializarea limbii ruse, ci din contra au limitat şi restricţionat rusofonii, mai ales in aparatul de stat şi cel universitar.
Împreuna cu mitul pro-rus este de mana ca ar fi şi anti-europeni. Si dacă prima vizita a preşedintelui “comunist” Voronin in 2001 a fost la Moscova, a doua din 2005 nu doar ca a fost la Bruxelles, ci şi Voronin, asemenea lui Mihai Ghimpu in 2010, refuza să participe atât la reuniunea statelor CSI din 8 mai, cat şi la invitaţia lu Putin să participe de la Moscova la festivităţile tradiţionale consacrate Zilei Victoriei.
Ceea ce a fost spus, nu este pentru a lauda sau ponegri Partidul Comuniştilor, ci pentru a sublinia faptul ca in Republica Moldova nu se duce o lupta de ideologii, ci o lupta de clanuri politice şi economice. In acest sens, de ideologie economica, Partidul *Comuniştilor* nu este diferit de oponentul sau de “extrema dreapta” – Partidul Liberal, nemaivorbind de celelalte partide din spectrul politic.
Diferenţele esenţiale intre cele doua partide, in mare, se limitează la atitudinea fata de problema naţională. Pe când Partidul Liberal deschis se declara un partid naţional(ist) “Roman”, PCRM este adeptul valorilor Moldoveneşti. Aceste opinii le împart şi multi membri ai Partidului Democrat, mai ales preşedintele sau, fostul “comunist” Marian Lupu, ce insista asupra termenilor de limba moldoveneasca şi se pronunţă pentru studierea in scoli a istoriei Moldovei şi nu a Romanilor.
In afara de persoanele “stabilite” in ceea ce priveşte tematica naţională, cea mai mare parte a elitei moldoveneşti, prezintă un haos ideologic şi naţional. Nici PLDM-ul lui Filat, nici Moldova Noastră a lui Serafim Urechean nu au etichete naţionale clare. In sensul in care nici unul dintre liderii de partid nu ar putea să iasă public şi să afirme cu glas tare, ce naţionalitate au majoritatea populaţiei din Republica Moldova.
Poate şi de aceea pe fata apare lipsa unui mesaj clar in societate din partea administraţiei in privinţa identităţii naţionale. Tema acestui mesaj este ambigua.
Pe de o parte, dacă cei 75% din Moldoveni sunt ca atare Romani, sensul existentei Republicii Moldova ca stat independent se ridiculizează.
Pe de alta, dacă cei 75% nu sunt Romani, ci Moldoveni, apar confuzii despre identitatea populaţiei din Moldova Romana, de vest de Prut pana la Carpaţi, care au ales să se unească cu o alta provincie romanofona – Tara Românească, şi să formeze cu ea un stat unitar Roman…
Acelaşi mesaj ambiguu se transmite şi tinerii generaţii, la care se propune studierea Istoriei Romanilor, însă apoi se învaţă să devina patrioti Moldoveni.
Dacă e să revenim la berbecii noştri, spuneam ca unica ce difera cat de cat esenţial la partidele politice din Moldova, este atitudinea fata de problema naţională…
Este un fapt destul de trist. Un imens efort politic şi intelectual este risipit pentru a juca problemele naţionaliste. De aceea mai puţin rămâne pentru căutarea soluţiilor economice.
Se face, deci, o impresie ca denumirile partidelor nu reflecta esenţa lor şi diferenţele intre ele. Alegătorului in aceasta situaţie nu ii rămâne decât să-îşi aleagă “naţionalitatea”, pachetul economic, şi – alegerea e gata. Însă e jalnica alegerea: avem doar doua partide ce clar se pronunţă supra identităţii naţionale: PL si PCRM. Punctul slab al PL ului sunt specialişti tehnocraţi, iar cel al PCRM: autoritarismul excesiv al liderului şi denumirea “comunista” vădit falsa. Restul partidelor, nu au viziuni clare naţionale, şi, cu toate ca liderul PDM-ului Marian Lupu se impune ca un Moldovenist aprig, in acelaşi timp in PDM se afla şi persoane tip Serebrean, ce afirma in România ca Moldova ar fi “un proiect falit”, e un naţionalist vădit şi deci iarăşi partidul e o harababură naţională.
Asa ca răspunsul la întrebarea: cine suntem o să mai plutească încă mult timp in aer… pana când o să ne saturam să luptam cu “fantome comuniste” virtuale, şi să distrugem, printre altele patrimoniul naţional destul de material…
Sursa
2010-10-03 21:48:17